miercuri, 3 noiembrie 2010

Home sweet home!


Aşteptam cu nerăbdare o ţâră de timp liber ca să scriu un post despre cum a fost weekendul care a trecut! De ce? Pentru că momentele frumoase se împărtăşesc! :d Pentru că unele lucruri bune vin pe neaşteptate, m-am bucurat din plin de un weekend minunat acasă, în Iaşi!:) Eheheheh, nicăieri nu-i mai bine ca acasă! It`s so true...

Boon! După ce am avut o experienţă (ne)plăcută cu un maxi-taxi care nu mai mergea de vreo două săptămâni şi pe care eu încă îl aşteptam, am avut aşa un sentiment ciudăţel când am intrat în casă pentru că toate ale mele erau exact aşa cum le lăsasem, neatinse şi nemişcate! Însă.. s-a risipit repede sentimentul pentru că în scurt timp, puţinele ore s-au umplut repede cu multe momente plăcute. care cum era de aşteptat m-au distras de la acea ordine apăsătoare. M-am văzut cu mare plăcere la o cafea/bere/suc (după caz) cu prieteni de-o viaţă, cu foşti colegi de liceu şi de facultate, cu vechi prieteni din ASFI, cu amici şi cu oameni plăcuţi de care îmi era dor. Sigur... categoriile se pot întrepătrude şi unii prieteni "de-o viaţă" erau foşti colegi de liceu/ facultate sau oameni din ASFI şamd.

Nu am putut decât să mă bucur şi să profit din plin de tot şi să îmi dau seama că 400 de km nu au cum să modifice unele prietenii, ci din contră.. pot să le întărească şi să le alimenteze cu noi experienţe! Tânjeam după povestirile de a doua zi de la cafea, sau de poveştile zâmbinde din spatele unei beri sau de..... :) E bine să ai sentimentul că îţi reîncarci bateriile şi că mai adaugi o serie de fotografii în folderul x - eh nu vă zic cum e denumit la mine în PC folderul ăsta:P


Acestea fiind spuse, la cât mai multe prietenii care să reziste în timp! Vă salut pe toţi şi vă pup pe toate!

duminică, 24 octombrie 2010

Romanţa ei

Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,
O cupă de cristal,
Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră -
Simbolul unui rendez-vous banal -
Oricine-ai fi, să intri fără teamă,
Căci gura mea te-aşteaptă
Şi trupul meu te cheamă!...

Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi pasă!...
Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă,
Căci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de mărgean
Spre care năvile-şi îndreaptă prora,
Să-şi caute-adăpost în plin ocean...

Şi-aşa cum sunt -
Femeie sau fecioară,
Plebeie anonimă sau regină -
Eu te primesc cu-aceeaşi simpatie
Şi-oricine-ai fi,
Al meu eşti pe vecie!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bine-ai venit, preludiu de chitară!...
Bine-ai venit, final de mandolïnă!...