"Astazi e 6 octombrie! Intotdeauna am considerat cifra 6 o cifra norocoasa si nu neaparat pentru ca e ziua mea de nastere. Ar trebui ca fiecare om sa aiba dreptul pe an la o dorinta si dorinta aia sa-i fie indeplinita. De ce nu s-a brodit asa inca de la Inceputuri? Ar fi fost o ideie buna! Daca ar fi fost asa, cred ca anul asta mi-as fi dorit sa ne uitam undeva pe la o jumatate de lume, unde sa nu fie decat un ocean si o coliba cu un sezlong rosu..sau albastru, dupa preferinte, sa nu ne hranim decat cu cuvinte si sa nu existe zi si noapte….sa fie doar asa… o lumina difuza care sa ne faca sa ne dorim sa fim Una. Sa putem opri din cand in cand timpul, sa ne uitam intr-o oglinda si sa ne vedem in viitor. Sa lasam fiecare cate o urma in nisip – una eu si una tu - ca nu cumva pasii nostrii sa se rataceasca sau sa apuce vreo cale gresita, ci sa fie apropiati, perecehe cum ar zice unii! Mi-ar mai place ca, atunci cand as fi suparata sa-mi dai o floare cu 6 petale, fiecare sa aiba o culoare si sa nu miroase nici prea intepator , nici prea moale. Fiecare culoare sa fie asemuita unui mod de a ma saruta: daca patala e rosie, sarutul sa fie unul aprins, izvorat dintr-o oarecare dorinta, daca petala e verde, sarutul sa fie unui indraznet, daca petala e albastra….sarutul sa fie unul prelung si apasat, daca petala e neagra…. Aaa nu, nu! Sa nu fie vreo petala neagra, mai bine sa fie una alba si sarutul sa fie unul pueril si moale pe frunte! Si asa mai departe… Ah..si floarea sa nu se ofileasca, sa fie vesnica!Si noi sa fim ca floarea! […]"
Am zis că voi scrie urmatorul post odata cu prima zăpadă (în București), în condițiile în care mă așteptam ca prima ninsoare să nu fie de 15 minute pe ceas! Hmm, a fulguit așaa.. amagitor vineri, dar nu m-a mulțumit deloc! Încă un motiv in plus pentru care îmi e dor de...Iași! Sau dacă nu...de un loc cu zăpadă! Încă aștept..
Aşteptam cu nerăbdare o ţâră de timp liber ca să scriu un post despre cum a fost weekendul care a trecut! De ce? Pentru că momentele frumoase se împărtăşesc! :d Pentru că unele lucruri bune vin pe neaşteptate, m-am bucurat din plin de un weekend minunat acasă, în Iaşi!:) Eheheheh, nicăieri nu-i mai bine ca acasă! It`s so true...
Boon! După ce am avut o experienţă (ne)plăcută cu un maxi-taxi care nu mai mergea de vreo două săptămâni şi pe care eu încă îl aşteptam, am avut aşa un sentiment ciudăţel când am intrat în casă pentru că toate ale mele erau exact aşa cum le lăsasem, neatinse şi nemişcate! Însă.. s-a risipit repede sentimentul pentru că în scurt timp, puţinele ore s-au umplut repede cu multe momente plăcute. care cum era de aşteptat m-au distras de la acea ordine apăsătoare. M-am văzut cu mare plăcere la o cafea/bere/suc (după caz) cu prieteni de-o viaţă, cu foşti colegi de liceu şi de facultate, cu vechi prieteni din ASFI, cu amici şi cu oameni plăcuţi de care îmi era dor. Sigur... categoriile se pot întrepătrude şi unii prieteni "de-o viaţă" erau foşti colegi de liceu/ facultate sau oameni din ASFI şamd. Nu am putut decât să mă bucur şi să profit din plin de tot şi să îmi dau seama că 400 de km nu au cum să modifice unele prietenii, ci din contră.. pot să le întărească şi să le alimenteze cu noi experienţe! Tânjeam după povestirile de a doua zi de la cafea, sau de poveştile zâmbinde din spatele unei beri sau de..... :) E bine să ai sentimentul că îţi reîncarci bateriile şi că mai adaugi o serie de fotografii în folderul x - eh nu vă zic cum e denumit la mine în PC folderul ăsta:P
Acestea fiind spuse, la cât mai multe prietenii care să reziste în timp! Vă salut pe toţi şi vă pup pe toate!
Ieri, după o lungă vacanţă... am început şi noi şcoala cum s-ar zice! O după amiază ploioasă şi urâtă, dar totuşi a funcţionat chestia cu autosugestia - "O să fie o zi mişto în care o să cunosc nişte oameni faini, pe care de mult îi aşteptam, dealtfel!" Parţial s-a adeverit!
După ce am încurcat ieşirile de la metrou, am ajuns într-un loc, uşor asemănător cu corpul E din Uaic (cine ştie cunoaşte), însă cu un pas înainte deoarece avea un anumit sistem de climatizare" şi mai rezista şi următoarelor două cutremure....zic! Hmmm, toate bune şi frumoase până aici! Important e că am încăput tot anul, adică în jur de 80 de oameni şi ne-am făcut cât de cât confortabili cu sala. Primul seminar a fost de Geopolitică. Relaţii internaţionale şi instituţii europene, adică un fel de RISE de la noi. Proful...un om dragut, glumeţ care ne-a povestit că omul există de acum vreo 40-45.000 de ani şi cum îşi forma homo sapiens sapiens un trib, respectiv cum se divizau ulterior triburile şi cum s-a dezvoltat această frumoasă şi indispensabilă societate. Asta ca o introducere în geopolitică şi ca o chestie care să anticipeze scena politică actuală. Booon! Al doilea curs, mult mai interesant, cel puţin pentru mine - Publicitate şi reclamă, mi-a readus tare aproape unele amintiri legate de cursurile de Publicitate din Uaic... Cu logistica necesară, un prof tare de treabă, mai apropiat de noi ca vârstă, a reuşit să ne ţină cu ochii aţintiţi spre PPT mai mult de 1h şi 30 de minute! O fi obiectul de vină sau...? Dupa ce ne-a prezentat 4 biblii de peste 600 de pagini, care ar fi "manualele noastre de bază", am început să facem aşa o mică recapitulare ca să vedem cam pe unde ne situăm cu advertisingul ăsta, atât de în trend astăzi! Celor care făcuserăm CSRP ne erau familiare informaţiile, însă penntru unii chiar erau nişte noutăţi, dar nu aici vroiam să ajung, ci la faptul că dacă îţi place ceva, îl ţii minte toată viaţa! Şi mi s-a confirmat asta încă odată!
Per total prima impresie e bună şi sper să rămână aşa în continuare...Ahh...şi printre unele am reţinut şi ceva mai colorat, să zicem..,dar nu spui de la cine:P "Sexul gratis e cel mai dulce! :)))" , asta aşa ca icebreaker pe final!
Seară frumoasă şi la cât mai multe mastere (în Bucureşti)! Cius
Interesantă senzaţie ai când scapi, după o săptămână întreagă, la preamaritul şi indispensabilul Internet, defapt îţi dai seama că eşti dependent... şi încă cum! Să rămâi în urmă cu toate noutăţile, newsletter-ele, comment-urile, friend request-urile, retwitt-urile şi replay-urile diverselor fenomene din online - cumplit! Hmm...not a good thing - chestia cu dependenţa! Dar bine că ai şi alte activităţi care te salvează, ai PRieteni cu care eşti extrem de bucuros să te revezi, ai oameni cu care vorbeşti cu orele la telefon, ai persoane care îţi sunt aproape când vrei să ieşi la o cafea sau când vrei să povesteşti ceva, ai pe cineva care să meargă cu tine la shopping şi care nu îţi răspunde, spre binele tău decât cu "nu vrei să te mai uiţi, poate găseşti ceva mai rentabil?", aka rubedenii - cu alte cuvinte... ce noroc pe mine!
Hmmm, cam mohotâtă sâmbăta asta...ploioasă şi înnorată! Nu-i chiar pe gustul meu, chiar deloc! Încerc să umplu minusul ăsta cu alte cele ca să nu mă las influenţată de vreme. Şi ce-i mai bun decât să scrii un post nou pe blog? Hmmm...ar mai fi câteva ce-i drept, dar ... să rămânem în sfera realului şi a posibilului. Frumos sfârşit de săptămână! Mai ales când m-a sunat Marius G. ( Bună Marius! :P) şi mi-a zis că e în drum spre Bucureşti! Dacă aş fi avut net cu puţin înainte de a se deranja domnişoul de la UPC să ne explice cum trebuie făcute unele configuraţii pentru wireless, probabil că aş fi fost la curent cu update-urile lui de pe FB care, spuneau dealtfel că...e în drum spre Bucureşti. Dar asta e, câteodata e mai mare supriza aşa! Şi cum spuneam, veselie şi entuziasm că mă revedeam cu Marius în Bucureşti! Dacă e cineva interesat să vadă motivul pentru care el a venit, îl găsiţi detaliat pe FB sau dacă nu în ApropoTV -ul de Duminica asta! Una peste alta, ne-am revăzut, ne-am îmbrăţişat, de astădată nu în faţă la corpul A, ci la iesirea din metrou, la Piaţa Romană, pentru că a vrut să meargă cu noi la SNSPA, la întalnirea cu tutorele de an. Au trecut repede explicaţiile şi prezentările, aşa că nimic nu era mai indicat decât o invitaţie la cafea, "acasă la noi"! Fan pisici, a se face referire la Jimmy(cine ştie cunoaşte:P), Marius s-a lăsat încântat de Puffy, o pisică persană albă, foarte high class şi extrem de alintată. Hmm, reacţie firească dealtfel a musafirilor noştri:P Am depănat în 3 CSRP-işti de la UAIC câteva amintiri de prin facultate şi ne-am amintit de nişte momente şi planuri funny, nerealizate încă pe atunci! :) Nice...
Ca să mai umplu timpul înainte să-mi vină netul, cum spuneam mai sus...am fost la cumpărături! Nu pentru că îmi face o deosebită placere să colind prin supermarket, ci pentru că era nevoie! Şi acum partea mai puţin plăcută a lucrurilor, pe care o anticipam cumva, dar vroiam să o ţin cât mai departe pe cât posibil - supraaglomeraţia din supermarket! Pe lângă faptul că lumea merge la Real cu 3 feluri de cărucioare, şi e de trei ori mai aglomerat decât în supermarketurile din Iaşi.... trebuie să stai jumate de oră la casă indiferetn că ai cumparat o Cola sau jumate de magazin! Şi cică românul e în criză:| Şi ca să fie complet peisajul, cred că am întalnit pe puţin... 30 de promoteriţe care câştigau săracele şi ele un ban cinstit! Nicio problemă cu asta, pentru că e bifată deja de mine şi îmi e destul de familiar sentimentul, dar...parcă e un pic cam mult, nu? Să vrei să cumperi o pastă de dinţi şi să ai trei domnişoare draguţe forţat care te "agasează" pe rând cu "Avem o promoţie la Aquafresh cu 1+1 gratis!" sau "Putem să vă ajutăm? Avem o ofertă la Blend-a-med 3D White Pearl" şi la Colgate n-am mai avut răbdare să ascult... Mi se pare un pic cam mult totuşi...şi partea şi mai interesantă e că, mai la toate produsele de îngrijire, cosmetică sau la produsele alimentare erau suuuperoferte fără egal! Dacă erai băiat deştept şi te marketai bine puteai să ieşi de la cumpărături gata aranjat: treceai pe la carne şi mezeluri întâi, apoi pe la răcoritoare şi desert - iaurt şi biscuiţi, apoi mergeai la detergenţi şi creme, vopsele şi pastă de dinţi...ah şi pe la condimente - am primit un plic de ketchup Heinz - spotul ăla de creşte ca prin minune roşia şi se transformă direct în tub de ketchup. Cu alte cuvinte...criză dom'ne, criză! Noroc de superofertele astea!
Şi încă nu s-a terminat weekendul, e abia la mijloc!
Fac ploaia vinovată de faptul că m-a inspirat să scriu! E firg şi plouă.. şi în Iaşi, şi în Bucureşti, dar noroc că ne mai scoate tehnologia la liman. Nu e 6, ci 9 octombrie..tot un fel de 6 până la urmă...un 6 întors. Scriu probabil pentru că pur si simplu mi s-a făcut să scriu şi nimic altceva; din senin, pe nepusă masă, nu din locul de unde postam de obicei, nu lânga cana cu buline albastre din care savuram ciocolata caldă. Scriu pentru că fiecare nouă etapă are un soi de început... Nu am mai postat de mult timp şi nu pentru că nu am avut despre ce să povestesc, ci pentru că nu mi se facuse de altceva. Acum da... mi s-a făcut!
Încerci şi altceva pentru a vedea dacă funcţionează, dacă te îmbogaţeşte cu ceva, dacă îţi aduce ceva benefic, dacă cineva sesizează schimbarea, dacă primesti un FB pozitiv, dacă te face să faci un pas înainte. Ei bine da, faptul că am reuşit ce mi-am propus şi mi-s proaspătă SNSP-istă imi conferă o oarecare linişte interioară şi îmi dă încredere în mine, ba mai mult e vorba despre acel self-esteem ridicat despre care se tot vehiculează în ultima vreme, mai ales când vorbim despre work-in-progress, adică despre studiile astea superioare pe care noi, '88- iştii ne străduim să le finalizăm. Baftă s-avem!
De ce mai încercăm? sau De ce încercăm mai mult? Pentru că pe undeva se observă un potenţial, o scânteie care confirmă că poate fi mai mult şi mai bine. Îmi place să văd cum multi dintre noi cresc frumos - şi când zic dintre noi, se subânţelege despre care "noi" vorbesc. Din toţi gramadă nu a mai rămas decât un folder de amintiri frumoase, amintiri care se vor conserva în timp şi când vor fi ocazii speciale se vor savura din plin! E în firescul lucrurilor ca să evoluăm şi să mai adaugăm ceva experienţă de viaţă!
Şi mai apoi... nu ai cum să vezi dacă funcţionează, dacă nu încerci! Câteodată îţi reuşeşte, câteodată nu..! Şi când nu, stai moale, ciufut, şi fără chef aşteptând ca cineva să te scoată din stara aia aiurea pe care nici macar tu nu ştii cum ai căpătat-o... pentru că dacă ştiai, te fereai! Rişti! Dacă merge, eşti fericit şi porneşti înainte cu o gură mare de aer în piept şi îţi spui: "Cam aşa trebuia să se întâmple şi sunt bucuros că se petrec lucrurile în felul acesta!" Dacă nu merge, nu ai altceva de făcut decât să mai încerci, cu mai multă atenţie şi să îţi spui: "O să fie bine!" Ahh, şi să nu renunţi!!! Ar fi şi culmea să renunţi nejustificat la ceea ce îţi doreşti de atâta vreme. Fii realist şi luptă pentru ceea ce ţi se cuvine, dar pe de cealaltă parte nu te amagi cu puţinul care "Putea să fie mult ... nimic n-a fost" (vorba unui vers). Încearcă să vezi alternativa care ţi se oferă şi să profiţi de ea din plin! La urma urmei... de ce nu?, dacă aşa s-au brodit lucrurile! Şi asta nu pentru că ai fi egosit în vreun fel, ci pentru că laşi lucrurile să meagă de la sine!
Iar că să închei într-o notă la fel de melancolică, vă sugerez un cântec cu însemnătate (cel puţin pentru mine) care merge perfect într-o zi ploiasă de Octombie! Enjoy it!
Mi-aş dori să am mai mult timp liber, îmi place să cunosc şi să am în jurul meu oameni de la care am ceva bun de învăţat, nu cred în fantome, nu uit niciodată prietenii vechi, îmi place foarte mult să dorm (asta când am timp liber), niciodată n-am înţeles cum stă treaba cu ştiinţele reale, nu suport insectele şi oamenii nehotărâţi, îmi pare rău că nu reuşesc să petrec mai mult timp cu familia, apreciez persoanele sincere şi muncitoare, câteodată când sunt într-o discuţie în contradictoriu cedez ca să nu ajung la ceartă, îmi place culoarea verde şi laptele cu scorţişoară, am încredere în cel de lângă mine şi am credinţa că şi el are aceeaşi încredere în mine, îmi place să călătoresc şi să ascult bancuri cu un sunet de chitară în jurul unui foc, mă dedic 100% pentru ceva/cineva dacă întradevăr mi-a stârnit interesul cu ceva special... şi mai sunt multe de zis!
Tot ceea ce scriu pe acest blog reprezintă opiniile şi credinţele mele personale, nu au nicio legătură cu poziţia angajatorilor sau a prietenilor mei şi nici măcar cu părerile familiei mele.
