Toate la locul lor

In sufletul fiecarui roman care are cont pe Facebook bate o inima de copywriter inflacarat. Lucreaza in fiecare zi la deadline. Crezi ca e usoara presiunea statusului? Crezi ca trebuie sa scrii pur si simplu ce faci? Hahaha. Simpatic. Statusul trebuie sa aiba un hook, un twist, trebuie sa iasa in evidenta in calupul de statusuri de pe pagina. Numai el, saracul copy de facebook, numai el stie de cate ori a scris si a sters, a completat si a corectat pana cand sa dea Publish.

Ca nimeni nu pune status ca sa anunte ce face. Rare sunt statusurile sincere de genul „Pe la birou, stau”. Lumea pune status ca sa adune commenturi si likeuri. Aici e presiunea. Statusul necomentat sau nelikeuit e o lovitura de moral pentru orice facebooker adevarat si consolarea ca „Eh, n-o prea fi lumea pe net” nu elimina presiunea urmatorului status. Si de cine esti judecat? Chiar de prietenii tai.

Asa ca nu va mirati ca aici se nasc copywiterii adevarati, in conditiile vitrege ale Facebook-ului.

Toata lumea stie testul ala „interesant” dat atunci cand te angajezi in publicitate cu o poza „nebuna” pe care trebuie sa pui tu cel mai „surprinzator” headline. Pai stresul asta il au cei 800.000 de romani de pe Facebook in fiecare zi cand trebuie sa puna cate un comment pe o poza a vreunui prieten. Sa vezi aici presiune de comment out of the box.

Abia astept noile interviuri la agentiile de publicitate. Ce portofolii, ce reclame, ce interesantenii. La interviu o sa se intrebe simplu „Ai cont pe Facebook? Ia sa vedem noi, ce statusuri pui tu? Ce commenturi bagi pe poze? Ce medie de likeuri ai? Dar de commenturi? Ai facut vreun grup? Ia sa vedem, cata lume i-a dat join” Pentru ca, vorba aia, zi-mi ce status ai ca sa-ti zic cine esti. Statusul spune multe despre om: gandeste in engleza, ii plac jocurile de cuvinte, fura din versurile melodiilor, da la prima mana, etc.

Parca vad, la un moment dat, o sa apara o poveste de succes a unui tip care „parca-si aminteste”: „Atunci cand m-am angajat, directorul de creatie mi-a inchis portofoliul, a scos telefonul si a zis. Ia sa vedem ce status ai pe facebook. A iesit din camera si asta a fost. M-a angajat.”

Deci putem sa stam linistiti, la copywriteri, sky’s the limit. Special pentru ei am facut grupul „La ce statusuri am, merit sa fiu copywriter” (cine nu se prinde unde e, sa nu-si mai bata capul) unde, mai stii, poate povestea de succes de mai sus poate deveni realitate. Ofer toolul asta industriei. Un grup de unde poate oricine sa selecteze dintre copywriterii de Facebook.

Si, daca stau sa ma gandesc un pic, iau acum Flickr-ul si rezolv si partea de art directori.

Articol via http://iqads.ro/Editorials_read_12034/?RemoteID=77a886f9303b11af8adc10314ce0ed18&checksum=49e0aadf7239b7cea44b3b616da4d547

PS: Am lasat reclama de la Mac, ca asa bine arata Big Mac-ul ala, ca de fiecare data cand il vad mi se face pofta!:P (stiu ca nu-i ok cu junk food-ul, dar mai facem si exceptie de la regula cateodata)

No. 22

Ultima perioadă a fost pentru toată lumea una foarte încărcată, cu tot felul de activităţi mai mult sau mai puţin extenuante. Şi vorbesc aici despre sesiune, în principiu. Pe scurt, un fb negativ..ca să nu zic foarte negativ, că nu se poate. Prost sistem, proaste metode de evaluare, proaste rezultate. Mult stress şi proiecte cu nemiluita, nopţi albe şi rezultate mediocre. Majoritatea studenţilor contestă noua metodă de evaluare. De ce? Pentru că nu este eficientă? ....Şi de ce nu e eficientă? Pentru că... sunt mult prea multe adunate..practic e vorba de două minisesiuni. Două săptămâni în care tre sa te dai cu capu de perete că iar te-a apucat 5 dimineaţa şi la 8 tre' să fii drepţi! Te ţine cafeaua de la mijlocul nopţii vreo 2-3 ore şi apoi...evident că numai dai randament! E ca un sport extrem :))

Cu alte cuvinte, în două săptămâni tre să scoţi la suprafaţă geniul din tine, pe care l-ai ţinut ascuns tot semestrul ca să poţi face faţă..când cică e evaluare pe parcurs! :-j În fine..totul e bine, când se termină cu bine! Adică făra nicio restanţă... de care sper să nu am ocazia să mă bucur..!Nu ar fi trebuit să încep postul ăsta cu poveşti despre şcoală pentru că oficial astăzi am intrat în vacanţă :d Nu m-am putut abţine, rămăsese o urmă de frustrare:)))

E vacanţă şi a fost un weekend tare încărcat cu de toate, pentru că s-au adunat vreo 22 de ani, dar orice pas înainte e o provocare:p Mă bucur că am avut lânga mine persoanele cele mai dragi(chiar dacă unele au fost doar cu gîndul..), am primit cadouri frumoase şi am avut ceva treabă sambătă şi duminică dimineaţă când am ajuns acasă. Spălat pahare şi strâns ambaleje şi sticlele goale:))). Noroc ca am avut ajutor:p S-a remediat repede problema şi s-a meritat efortul:d

PS: Mulţumesc agent MG pt permisul de conducere adus :))))
Câtă bunăvoinţă poate să încapă într-un coleg de grupă? Cam cât să-ţi aducă un permis de conducere la numai 16 şedinţe, de ziua ta :)) Cel mai frumos cadou:P

Un început de vacanţă liniştit! :*