Se spune ca identitatea este ca o juxtapunere de ceea ce am fost, ceea ce suntem si ceea ce am putea fi. Cateodata credem ca identitatea noastra este statica, ca suntem una cu problemele care ne tin pe loc si numai stim ce altceva am putea fi. Defapt avem “mai multe identitati”, pe care le expunem in functie de context, persoana sau stare. Am fost: scolari, fiica cea mica, seful clasei; suntem: studenti, frati, iubiti, colegi; vom fi: parinti, nasi, PR-isti, masteranzi sau Marketing Creative Directori de succes. Avem o multime de fatete si probabil putini suntem constienti de ele in fiecare clipa.
Este esential sa facem diferenta intre ceea ce suntem si ceea ce credem noi (sau altii) ca suntem. Asa cum desenul Turnului Effel, nu este Turnul Effel in sine, nici identitatea noastra nu se confunda cu conceptia noastra despre identitate. Modalitatea in care noi ne percepem identitatea poate reprezenta o rampa de pornire in dezvoltarea noastra, sau din contra, poate fi un minus, un dezavantaj. De exemplu daca ne identificam permanent cu trecutul nostru, putem devein foarte simplu prizonieri ai acestuia, dar daca ne identificam cu potentialul nostru si privim catre ce am putea deveni intr-o zi, este foarte posibil sa ne autosustinem in propria evolutie.
Intr-o alta ordine de idei, am putea scrie la infinit despre cine suntem ca si persone sociale. Ca sa fiu mai concreta,spre exemplu, am putea scrie astfel:
-
· sunt suma succeselor mele si satisfactia pe care ele mi-au adus-o;
-
· sunt totalul calitatilor/defectelor mele;
-
· sunt eu atunci cand reusesc, cand sunt din ce in ce mai buna fata de cea care am fost;
-
· sunt eu cea care uneori (se) minte, (se) tradeaza, (se) pierde;
-
· sunt eu cea care uneori ma blochez, care nu a realizat intotdeauna ce si-a propus, sunt indoiala, neincredere, teama, furie.
Fiecare este unic in felul sau, avem gusturi si comportamente diferite, avem infatisari diferite dar totusi ceva ne tine impreuna, sau sta pentru a ne tine impreuna.
Cu siguranta toti putem face o lista cu motive care ne deosebesc de ceilalti. Eu sunt Roxana pentru ca:
- ziua mea este in februarie si imi place ca m-am nascut iarna;
- imi plac portocalele strugurii si ciocolata;
- imi place sa nu am motive sa ma supar pe nimeni, dar daca se intampla din greseala, imi place sa nu trantesc usa dupa mine;
- daca (chiar) ma supar imi place sa-mi treaca repede, sa nu tina supararea mai mult de o vreme de un betisor parfumat;
- am incredere in cel de langa mine si am credinta ca si el are aceeasi incredere in mine;
- nu-mi place sa ma trezesc dimineata;
- imi plac freziile si zambilele;
- imi place sa ma implic in proiecte de voluntariat si sunt deschisa spre orice tine de ONG-uri, advertising si PR
Toate preferintele, calitatile/defectele, pasiunile, convingerile si dorintele fiecaruia sunt inconfundabile si il definesc pe individ ca fiinta multiculturala si plurivalenta in societatea in care traieste. Imi place sa cred ca omul este rezultatul liber a tot ceea ce face si ce gandeste. Nu de putin ori suntem etichetati datorita actiunilor noastre sau a persoanelor cu care interactionam. Comunicarea interpersonala joaca un rol foarte important in descoperirea eului dar si in determinarea relatiilor dintre indivizi.
Mai mult, fiecare persoana se confrunta zilnic, in mod firesc chiar, cu anumite franturi de comunicare, fie ca este vorba despre o discutie la facultate despre filmul de aseara sau despre examenul din vara, fie ca este vorba despre un mesaj venit din partea unei reclame de pe un panou sau despre o cearta intre parinti la care noi suntem “spectatori”. Ne este mult mai confortabil sa ne selectam genul de discutie sau persoana cu care vrem sa interactionam, dar adesea se intampla sa nu fim pe aceeasi lungime de unda cu interlocutorul (oricare ar fi el) si atunci intervine conflictul. Odata cu aparitia conflictului, vin si o serie de consecinte(pozitive sau negative) care ne definesc pe noi ca si “comunicatori”. Unii se pricep mai mult, altii mai putin, in ceea ce priveste managementul conflictului comunicational, insa totul se rezuma practic la negocierea obiectivelor, la cat de capabili suntem ca sa gasim solutii de prevenire, aplanare sau eliminare a neintelegerilor dintre doi sau mai multi subiecti. Totul tine de selectii si presupozitii in relatiile noastre cu ceilati. Spre exemplu, sunt sigura ca majoritatea dintre noi facem in mod repetat (gandindu-ne mai mult sau mai putin) anumite alegeri, doar din simplu fapt ca suntem diferiti din mai multe puncte de vedere ( alegem Colgate si nu Cristal, ne place sa bem Pfanner in loc de Adria, preferam sapunul Dove in loc de Duru, si am opta detasat pentru Versace decat pentru Kenvelo).
Defapt, cu totii suntem ceea ce ne propunem sa fim, avem control relativ asupra alegerilor din viata noastra si ne place constant sa ne raportam la cineva mai bun decat noi. De ce? Pentru ca e firesc sa avem ca si etalon ceva ce ne stimuleaza in dezvoltare si nu invers. Tu cine esti...?
