N'oubliez Jamais

N'oubliez jamais
I heard my father say
Every generation has it's way
A need to disobey

N'oubliez jamais
It's in your destiny
A need to disagree
When rules get in the way
N'oubliez jamais ...

Think. Feel. Drive.

Un spot bine lucrat, foarte originala ideea si conceptul! Enjoy it, my dear!:P

azi a nins.

Astazi a nins. Am vazut cum a fulguit prima data aseara pe la 1 si ceva, si apoi dimineata cand mi`am dezlipit pleoapele. Soseaua era umeda si era un soi de vat de toamna tarzie. In casa era cald, si mai cu seama sub paturica. Trebuia sa plec de`acasa la 11 dar, de dragul somnului am intarziat un pic si m`am pornit pe la 11.30. Nu`i bai, tot acolo am ajuns:P Si chiar mi`a mers bine, cu toate ca se zice ca...cine se scoala de dimineata, departe ajunge; si eu am ajuns la fel de departe, dupa cum imi propusesem. O zi normala, fara nimic special in ea...exceptand ninsoarea poate prea matinala (fie ca e vb de ora 1, fie ca e vb de 10). De obicei, in anii din urma eram obisnuiti sa ninga prima data ziua, sa ne minunam cu totii de cat de fain e cand stai in casa cu coatele pe calorifer cu o cana de ceai de zameura/lapte cu scortioara/vin fiert( fiecare dupa preferinte) si priveste pierdut pe fereastra. Pe strada, toata lumea isi tinea nasul sub fular, toti erau grabiti incotro aveau treaba fiecare. Cu atat mai mult a fost o zi obisnuita, cu cat am avut o durere suportabila de cap...oare face o durere, o zi mai putin obisnuita spre deosebire de restul?! Hmmm... n`as zice, ce`i drept ca durerea si "cheful de nik" au fost suportabile.

Una peste alta, a fost totusi un inceput..si anume, inceputul iernii. De ce? Pentru ca a fulguit. La tine ce inceput a fost?

imi plac(e) si nu-mi plac(e)

Imi place să nu am motive să mă supăr pe nimeni, dar dacă se întâmplă din greşeală, îmi place să nu trântesc ușa :). Dacă (chiar) mă supăr îmi place să-mi treacă repede, să nu țină supărarea mai mult de o vreme de un bețișor parfumat, sau neparfumat. Problema e că atunci când mă supăr, mă cam supăr..de tot si toate.

Imi place că am răbdare. Și nu e în van ( şi nu pomenesc despre van burren). În final, pe fața mea afli zeci de expresii de fericire. Și atunci râd complice :D…pentru că înțeleg sensul lucrurilor (paranteză: am auzit că răbdarea înseamnă să te stăpânești în fața celor 7 emoții: ură, adorație, bucurie, neliniște, mânie, mâhnire și teamă…ei bine, e cam mult de lucru, nu?).

Îmi plac oamenii care nu se tem, oamenii care mă plac în partituri pestrițe şi in enşpe mii de ipostaze, care vor să mă vadă și acasă la mine și acasă la ei (și nu numai atunci când am buzunarele preapline de fericire şi mi-s in apele mele), oameni care vor să mă vadă și la bere și la film și la operă și în piață, la cumpărat zarzavat și admirând un apus de soare și cântând sub duș și vorbind în rafale(cum de altfel se mai şi întâmplă) și sub două pături cu nasu curgând ca berea la dozator și toropită de un val de optimism și în război cu ghinionul și în sandale cu toc cui și cu pantaloni scurţi+ teneşi și undeva, în zig zag, pe un câmp proaspăt arat sau un drum prăfuit, în căldură, cu o șuviță de păr desprinsă de după ureche care se unduiește timid mișcată de rafale de aer. Și spun asta pentru că nici eu nu vreau să-mi placă doar o felie dintr-un om și nu vreau nici eu să fiu plăcută în fracții sau jumătăţi. Nu m-aş simţi confortabil...

Îmi place să spun franc ce gândesc , ce simt și să-mi scot piatra aia mica din sandale sau din şlapi, sau să-mi leg șireturile ori de câte ori mi-e cheful, fără să se bombănească cineva în jurul meu, chiar daca mi-s pe strada, in autobuy, in maxi sau în faţă la mall...iaca scârţ...

Nu-mi plac oamenii care în loc de inimă au un tabel în Excel, cei care ar da orice să știe ce culoare are inteligența. Da, cei ce se prind mereu, pricep, nu au dileme, înțeleg totul la orice ora și pot explica totul oricui, în detaliu, orice scenariu. Nu se lasă duși de nas, dacă ai dubii sau trebuie să-ți explice te privesc de sus ca pe un irecuperabil, un mediocru al societăţii actuale:-j Ei sunt mereu deștepți, tot mai deștepți, din ce în ce mai deștepți:-@. Ei știu cum e cu regimul valutar, cu inflația, cu indiciile BET și cum stă treaba cu de-al de astea complicate. Chestia cu economia o au la degetul mic – s-au prins! Tu nu? E clar, ești defect(ă)... Ei au și idei de împrumut, experiența lor de viață – un deltoid superb lucrat...hm!

Şi acu îmi permit să mă inspir de undeva (treabă de la care a pornit si postul meu, dealtfel). Ia citiţi şi reflectaţi: Half the world is composed of people who have something to say and can’t; the other half have nothing to say and keep saying it.

Prima jumătate o reprezintă oamenii care au ceva de spus și despre ei (nu numai despre economie&stuff), dar nu pot s-o spună pentru că e greu să scoţi oamenii dintr-o chestie de cantitate, ei încearcă să ajungă oameni de succes...e grele dom`le..e grele! Cealaltă jumătate nu are nimic de spus(aparent), iar cei care nu au nimic de spus țipă cel mai tare, știți și voi. Şi dacă are, stai linistit dragule/dragă..nu eşti tu persoana careia i se confeseayă...sau poate da!

Asa că, mai bine rămân la ale mele, până la altele! My kingdom, my rules, ha! Ciuss

my kingdom, my rules

O sa intelegeti la sfarsit care e firul rosu, just enjoy this:


Toata lumea foloseste un tip de messenger sau altul. Si cand zic toata lumea, ma refer evident la cei de varsta rezonabila, cu acces la internet. Ii exclud totusi pe acei “desperado” care fie s-au saturat, fie s-au retras intr-un fel de izolare mesageristica, plus pe aceia care din principiu nu folosesc asa ceva.
­
­ Reprezinta un 0,1 % asa ca nu o sa ne ocupam prea mult de ei. Ii eliminam acum, la inceput, scuzandu-i fie cu explicatia ca “poate nu au deloc nevoie”, poate ”si-au luat-o rau” prin intermediul messengerului sau sunt puristi care il considera o incalcare a intimitatii. Bun, dar de ce avem aceste oi ratacite? Tot din cauza ca acest instrument atrage ca un magnet utilizarea inadecvata, mult mai rau decat retelele sociale.

In Romania si in Europa in general se foloseste Yahoo Messenger, in Statele Unite sau in America de Sud sunt oameni care nu l-au utilizat niciodata, preferand MSN, Skype, Windows live, Aol sau Gtalk. Conteaza mai putin, utilizarea este aceeasi, modul de comunicare este acelasi si smiley-ii sunt similari. Trebuie sa mentionam ca, fiind usor de folosit, YM atrage in masa persoanele cu intelect redus, pe care le puteti vedea desfasurate in toata splendoarea aici.

Cine foloseste messengerul:

Copii:

Fanii emoticoanelor, ai environmentelor si a tot ceea ce e colorat. Daca ai cumva un copil in lista de messenger si nu e obligatoriu sa il tii acolo, scoate-l. Te va termina nervos, dand mai ales dovada de o capacitate crescuta de a te detecta cu o secunda inainte ca tu sa te loghezi.

Pustii:

Exact la fel ca si copii, dar mai evoluati: folosesc acel cod emo-style: “c fc? Bn! P00p!” si au nick-uri precum fancy_d00lcik_d3m3nta_p0ofoasa_xx. Acestia nu cred in principiu ca poti fi offline, si iti scriu oricum, banuindu-te ca esti pe mod invizibil. De la ei primesti cele mai cretine massuri, informatii de valoare despre reciclarea uleiului si adaptari ale unor bancuri care circulau cand bunicii tai erau in generala. Daca ii ai in lista si nu-s membri ai familiei sau pusti pe care ii meditezi, scoate-i. Iti vor manca sufletul si te vor face sa pierzi o gramada de timp dandu-le ignore.

Prietenii din strainatate:

Care intra de acasa, in timp ce tu esti la munca. Lor insa nu le pasa ca ai treaba, si se supara ca nu le vorbesti.

Fostii colegi de scoala si job:

Acestia nu vor vorbi niciodata cu tine decat cand isi vor aminti ca tu: stii japoneza, ai lucrat in turism, lucrezi la “leasing”, in concluzie, cand le-ai putea fi folositoare. In rest iti trimit (de pe invizibil) mass-uri corporate sau bancuri la fel de proaste ca si cele de mai sus. Fostii colegi sunt celebri in a nu avea discernamant cand dau mai departe massuri legate de donarea de sange. Daca ii ai in lista, fa o selectie si pastreaza-i doar pe aceia pe care stii ca ii vei aborda si tu la nevoie.

Actualii colegi de job sau de facultate :

Pe acestia nu ai cum sa ii eviti. Esti obligat sa ii adaugi, in primul rand, trebuie neaparat sa vorbesti din cand in cand cu ei, dar sunt singurii oameni utili din lista, avand in vedere ca messengerul serveste in cazul asta unor scopuri profesionale: comunicare mai rapida sau schimb de fisiere. In cazul asta, messengerul e mana cereasca pentru un anumit tip de oameni care nu suporta sa se vorbeasca in birou, si care s-ar fi nenorocit groaznic daca lucrau acum 50 de ani cand nu exista alta metoda de comunicare in-office in afara de cea verbala.

Iubitul/iubita:

Este atat o binecuvantare cat si o nenorocire. E adevarat ca scad considerabil cheltuielile telefonice, dar ameninta sa te lase fara job si in general, sa te dea gata repede. Exista in cazul acesta niste reguli nescrise, cum ca daca sunteti pe messenger in acelasi timp, trebuie periodic sa va trimiteti pupici si declaratii de iubire. Primul care are putina treaba si intarzie cu aceste manifestari si-o ia in barba. Messengerul poate fi scena unor certuri groaznice, cu final neasteptat.

Oamenii respectabili, celebri, foarte bogati sau sus pusi de care odata si odata ai sa ai nevoie:

Pe care ii ai in lista la fel cum acum 100 de ani se pastrau cartile lor de vizita pe policioara caminului. E o chestiune de prestigiu!

Pe langa toti acestia, se nimeresc in lista o serie de nechemati pe care iti storci creierii sa iti amintesti de unde i-ai pripasit, negasind insa niciodata raspunsul la aceasta dilema. De frica sa nu fie cumva persoane importante, desi alegerile neinspirate ale id-urilor contrazic aceasta idee, ii lasi acolo, “ca cine stie”.

Cam asta e messengerul. Daca nu vrei sa fie un tool inutil, care iti mananca timp si nervi, este bine sa cureti periodic lista si sa adaugi doar oamenii cu care ai ce vorbi. Recomand actiunea “ignore” de la primele semne pe care le da contactul ca ar deveni prea atasat de conceptul de “mass message”.

In rest, putina curtoazie ( daca suntem pe messenger nu inseamna ca nu trebuie sa ne salutam la inceputul si sfarsitul conversatiei), putin bun simt ( o atentionare atunci cand nu mai poti/ vrei sa vorbesti), si totul va fi bine.

formidable 8-|

Si cum neata mea a fost astazi pe la 11 si ceva..cu ochii impaienjeniti parca, chioara toata de somn, ma indrept mai mult adormita, decat treaza spre...baie. Si cand ajung in fata chiuvetei, fleoosc...calc ca intr`un soi de balta mai mica, ma frec la ochi...poate nu vad eu bine (cu toate ca senzatia de ud o aveam)...si ma mai uit odata, mai atent cica, si DA, era ud...ma uit in jur, tot era ok, si cand ridic ochiu spre tavan...pic...pic, fix intre ochi, ca un fel de picatura chinezesca 8-|.


Surpriza...era un soi de inundatie.. Dragu meu vecin, de deasupra(la propriu) probabil lasase apa deschisa nesupravecheata sau altceva..vreo teava sparta, gandeam eu in mintisoara mea. Sigur ca merg sa ciocanesc la usa dumnealui, sa`i expun problema mea..trista dealtfel, pt ca abia mi`am terminat renovarea si chiar nu aveam nevoie de inca o retusare, tot era ok, dar...:-< . I`am spus mai mult suparata decat calma ce ma doare si ca tre sa rezolvam cumva, si el pe un ton mai mult decat formal: "Nu cred ca e de la mine,mai Roxana, ca la mine e uscat tot si nu a umblat nimeni azi cu apa!" (partea cu uscatu era adevarata, nimic de zis...da cealalta../:) ) Si ii raspund cat pot de politicos: "Pai atunci de unde curge?" si el: "Pai sa vedem..poate e de la vecinu de deasupra (din digonala cu mine)". Am mers si am intrebat ca sa ma conving, dar nu, problema era tot de unde banuiam, de la el. Pff...munca de lamurire si explicatii peste explicatii. Si smart me..: "Da sub cada e uscat?"...si scoate omuletu capacu de la cada sa vada care`i treaba. Si sub cada....era o baltoaca de toata frumusetea. Dupa ce l`am convins cu q cu vai sa se uite si acolo, tot el era cu pliscu mare...hmmm!!! Bine ca in final am descoperit unde era buba. Si uite`asa m`am pricopsit eu cu o inundatie de toata frumusetea..exact dupa ce mi`am terminat renovarea...si exact inainte sa vina mama....for-mi-da-ble :-j.

Stii de ce mi`e dor?

* De mirosul de iarba proaspat taiata.
* De dulceata de nuci facuta de mama.
* De grijile nebunesti din timpul copilariei.
* De pisica mea cu ghemotoc in coada si de Rex.
* De merele acre din copacii de pe plaiurile copilariei.
* De certurile cu tata pe motive prostesti.
* De bancurile si poantele din timpul liceului.
* De acele dimineti in care ma trezea mama fortat.
* De prima data la Cluj.
* De prima vacanta de elev.
* De ziua mea.