Imi place că am răbdare. Și nu e în van ( şi nu pomenesc despre van burren). În final, pe fața mea afli zeci de expresii de fericire. Și atunci râd complice :D…pentru că înțeleg sensul lucrurilor (paranteză: am auzit că răbdarea înseamnă să te stăpânești în fața celor 7 emoții: ură, adorație, bucurie, neliniște, mânie, mâhnire și teamă…ei bine, e cam mult de lucru, nu?).
Îmi plac oamenii care nu se tem, oamenii care mă plac în partituri pestrițe şi in enşpe mii de ipostaze, care vor să mă vadă și acasă la mine și acasă la ei (și nu numai atunci când am buzunarele preapline de fericire şi mi-s in apele mele), oameni care vor să mă vadă și la bere și la film și la operă și în piață, la cumpărat zarzavat și admirând un apus de soare și cântând sub duș și vorbind în rafale(cum de altfel se mai şi întâmplă) și sub două pături cu nasu curgând ca berea la dozator și toropită de un val de optimism și în război cu ghinionul și în sandale cu toc cui și cu pantaloni scurţi+ teneşi și undeva, în zig zag, pe un câmp proaspăt arat sau un drum prăfuit, în căldură, cu o șuviță de păr desprinsă de după ureche care se unduiește timid mișcată de rafale de aer. Și spun asta pentru că nici eu nu vreau să-mi placă doar o felie dintr-un om și nu vreau nici eu să fiu plăcută în fracții sau jumătăţi. Nu m-aş simţi confortabil...
Îmi place să spun franc ce gândesc , ce simt și să-mi scot piatra aia mica din sandale sau din şlapi, sau să-mi leg șireturile ori de câte ori mi-e cheful, fără să se bombănească cineva în jurul meu, chiar daca mi-s pe strada, in autobuy, in maxi sau în faţă la mall...iaca scârţ...
Nu-mi plac oamenii care în loc de inimă au un tabel în Excel, cei care ar da orice să știe ce culoare are inteligența. Da, cei ce se prind mereu, pricep, nu au dileme, înțeleg totul la orice ora și pot explica totul oricui, în detaliu, orice scenariu. Nu se lasă duși de nas, dacă ai dubii sau trebuie să-ți explice te privesc de sus ca pe un irecuperabil, un mediocru al societăţii actuale:-j Ei sunt mereu deștepți, tot mai deștepți, din ce în ce mai deștepți:-@. Ei știu cum e cu regimul valutar, cu inflația, cu indiciile BET și cum stă treaba cu de-al de astea complicate. Chestia cu economia o au la degetul mic – s-au prins! Tu nu? E clar, ești defect(ă)... Ei au și idei de împrumut, experiența lor de viață – un deltoid superb lucrat...hm!
Şi acu îmi permit să mă inspir de undeva (treabă de la care a pornit si postul meu, dealtfel). Ia citiţi şi reflectaţi: Half the world is composed of people who have something to say and can’t; the other half have nothing to say and keep saying it.
Prima jumătate o reprezintă oamenii care au ceva de spus și despre ei (nu numai despre economie&stuff), dar nu pot s-o spună pentru că e greu să scoţi oamenii dintr-o chestie de cantitate, ei încearcă să ajungă oameni de succes...e grele dom`le..e grele! Cealaltă jumătate nu are nimic de spus(aparent), iar cei care nu au nimic de spus țipă cel mai tare, știți și voi. Şi dacă are, stai linistit dragule/dragă..nu eşti tu persoana careia i se confeseayă...sau poate da!
Asa că, mai bine rămân la ale mele, până la altele! My kingdom, my rules, ha! Ciuss
