Fac ploaia vinovată de faptul că m-a inspirat să scriu! E firg şi plouă.. şi în Iaşi, şi în Bucureşti, dar noroc că ne mai scoate tehnologia la liman. Nu e 6, ci 9 octombrie..tot un fel de 6 până la urmă...un 6 întors. Scriu probabil pentru că pur si simplu mi s-a făcut să scriu şi nimic altceva; din senin, pe nepusă masă, nu din locul de unde postam de obicei, nu lânga cana cu buline albastre din care savuram ciocolata caldă. Scriu pentru că fiecare nouă etapă are un soi de început... Nu am mai postat de mult timp şi nu pentru că nu am avut despre ce să povestesc, ci pentru că nu mi se facuse de altceva. Acum da... mi s-a făcut!
Încerci şi altceva pentru a vedea dacă funcţionează, dacă te îmbogaţeşte cu ceva, dacă îţi aduce ceva benefic, dacă cineva sesizează schimbarea, dacă primesti un FB pozitiv, dacă te face să
faci un pas înainte. Ei bine da, faptul că am reuşit ce mi-am propus şi mi-s proaspătă SNSP-istă imi conferă o oarecare linişte interioară şi îmi dă încredere în mine, ba mai mult e vorba despre acel self-esteem ridicat despre care se tot vehiculează în ultima vreme, mai ales când vorbim despre work-in-progress, adică despre studiile astea superioare pe care noi, '88- iştii ne străduim să le finalizăm. Baftă s-avem!
De ce mai încercăm? sau De ce încercăm mai mult? Pentru că pe undeva se observă un potenţial, o scânteie care confirmă că poate fi mai mult şi mai bine. Îmi place să văd cum multi dintre noi cresc frumos - şi când zic dintre noi, se subânţelege despre care "noi" vorbesc. Din toţi gramadă nu a mai rămas decât un folder de amintiri frumoase, amintiri care se vor conserva în timp şi când vor fi ocazii speciale se vor savura din plin! E în firescul lucrurilor ca să evoluăm şi să mai adaugăm ceva experienţă de viaţă!
Şi mai apoi... nu ai cum să vezi dacă funcţionează, dacă nu încerci! Câteodată îţi reuşeşte, câteodată nu..! Şi când nu, stai moale, ciufut, şi fără chef aşteptând ca cineva să te scoată din stara aia aiurea pe care nici macar tu nu ştii cum ai căpătat-o... pentru că dacă ştiai, te fereai! Rişti! Dacă merge, eşti fericit şi porneşti înainte cu o gură mare de aer în piept şi îţi spui: "Cam aşa trebuia să se întâmple şi sunt bucuros că se petrec lucrurile în felul acesta!" Dacă nu merge, nu ai altceva de făcut decât să mai încerci, cu mai multă atenţie şi să îţi spui: "O să fie bine!" Ahh, şi să nu renunţi!!! Ar fi şi culmea să renunţi nejustificat la ceea ce îţi doreşti de atâta vreme. Fii realist şi luptă pentru ceea ce ţi se cuvine, dar pe de cealaltă parte nu te amagi cu puţinul care "Putea să fie mult ... nimic n-a fost" (vorba unui vers). Încearcă să vezi alternativa care ţi se oferă şi să profiţi de ea din plin! La urma urmei... de ce nu?, dacă aşa s-au brodit lucrurile! Şi asta nu pentru că ai fi egosit în vreun fel, ci pentru că laşi lucrurile să meagă de la sine!
Iar că să închei într-o notă la fel de melancolică, vă sugerez un cântec cu însemnătate (cel puţin pentru mine) care merge perfect într-o zi ploiasă de Octombie! Enjoy it!
http://www.youtube.com/watch?v=yRlXausKdiQ
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
