Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră, O cupă de cristal, Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră - Simbolul unui rendez-vous banal - Oricine-ai fi, să intri fără teamă, Căci gura mea te-aşteaptă Şi trupul meu te cheamă!...
Necunoscut, sau prieten vechi, Nu-mi pasă!... Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă, Căci casa mea e casa tuturora, E madrepolul magic de mărgean Spre care năvile-şi îndreaptă prora, Să-şi caute-adăpost în plin ocean...
Şi-aşa cum sunt - Femeie sau fecioară, Plebeie anonimă sau regină - Eu te primesc cu-aceeaşi simpatie Şi-oricine-ai fi, Al meu eşti pe vecie! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Bine-ai venit, preludiu de chitară!... Bine-ai venit, final de mandolïnă!...
Ieri, după o lungă vacanţă... am început şi noi şcoala cum s-ar zice! O după amiază ploioasă şi urâtă, dar totuşi a funcţionat chestia cu autosugestia - "O să fie o zi mişto în care o să cunosc nişte oameni faini, pe care de mult îi aşteptam, dealtfel!" Parţial s-a adeverit!
După ce am încurcat ieşirile de la metrou, am ajuns într-un loc, uşor asemănător cu corpul E din Uaic (cine ştie cunoaşte), însă cu un pas înainte deoarece avea un anumit sistem de climatizare" şi mai rezista şi următoarelor două cutremure....zic! Hmmm, toate bune şi frumoase până aici! Important e că am încăput tot anul, adică în jur de 80 de oameni şi ne-am făcut cât de cât confortabili cu sala. Primul seminar a fost de Geopolitică. Relaţii internaţionale şi instituţii europene, adică un fel de RISE de la noi. Proful...un om dragut, glumeţ care ne-a povestit că omul există de acum vreo 40-45.000 de ani şi cum îşi forma homo sapiens sapiens un trib, respectiv cum se divizau ulterior triburile şi cum s-a dezvoltat această frumoasă şi indispensabilă societate. Asta ca o introducere în geopolitică şi ca o chestie care să anticipeze scena politică actuală. Booon! Al doilea curs, mult mai interesant, cel puţin pentru mine - Publicitate şi reclamă, mi-a readus tare aproape unele amintiri legate de cursurile de Publicitate din Uaic... Cu logistica necesară, un prof tare de treabă, mai apropiat de noi ca vârstă, a reuşit să ne ţină cu ochii aţintiţi spre PPT mai mult de 1h şi 30 de minute! O fi obiectul de vină sau...? Dupa ce ne-a prezentat 4 biblii de peste 600 de pagini, care ar fi "manualele noastre de bază", am început să facem aşa o mică recapitulare ca să vedem cam pe unde ne situăm cu advertisingul ăsta, atât de în trend astăzi! Celor care făcuserăm CSRP ne erau familiare informaţiile, însă penntru unii chiar erau nişte noutăţi, dar nu aici vroiam să ajung, ci la faptul că dacă îţi place ceva, îl ţii minte toată viaţa! Şi mi s-a confirmat asta încă odată!
Per total prima impresie e bună şi sper să rămână aşa în continuare...Ahh...şi printre unele am reţinut şi ceva mai colorat, să zicem..,dar nu spui de la cine:P "Sexul gratis e cel mai dulce! :)))" , asta aşa ca icebreaker pe final!
Seară frumoasă şi la cât mai multe mastere (în Bucureşti)! Cius
Interesantă senzaţie ai când scapi, după o săptămână întreagă, la preamaritul şi indispensabilul Internet, defapt îţi dai seama că eşti dependent... şi încă cum! Să rămâi în urmă cu toate noutăţile, newsletter-ele, comment-urile, friend request-urile, retwitt-urile şi replay-urile diverselor fenomene din online - cumplit! Hmm...not a good thing - chestia cu dependenţa! Dar bine că ai şi alte activităţi care te salvează, ai PRieteni cu care eşti extrem de bucuros să te revezi, ai oameni cu care vorbeşti cu orele la telefon, ai persoane care îţi sunt aproape când vrei să ieşi la o cafea sau când vrei să povesteşti ceva, ai pe cineva care să meargă cu tine la shopping şi care nu îţi răspunde, spre binele tău decât cu "nu vrei să te mai uiţi, poate găseşti ceva mai rentabil?", aka rubedenii - cu alte cuvinte... ce noroc pe mine!
Hmmm, cam mohotâtă sâmbăta asta...ploioasă şi înnorată! Nu-i chiar pe gustul meu, chiar deloc! Încerc să umplu minusul ăsta cu alte cele ca să nu mă las influenţată de vreme. Şi ce-i mai bun decât să scrii un post nou pe blog? Hmmm...ar mai fi câteva ce-i drept, dar ... să rămânem în sfera realului şi a posibilului. Frumos sfârşit de săptămână! Mai ales când m-a sunat Marius G. ( Bună Marius! :P) şi mi-a zis că e în drum spre Bucureşti! Dacă aş fi avut net cu puţin înainte de a se deranja domnişoul de la UPC să ne explice cum trebuie făcute unele configuraţii pentru wireless, probabil că aş fi fost la curent cu update-urile lui de pe FB care, spuneau dealtfel că...e în drum spre Bucureşti. Dar asta e, câteodata e mai mare supriza aşa! Şi cum spuneam, veselie şi entuziasm că mă revedeam cu Marius în Bucureşti! Dacă e cineva interesat să vadă motivul pentru care el a venit, îl găsiţi detaliat pe FB sau dacă nu în ApropoTV -ul de Duminica asta! Una peste alta, ne-am revăzut, ne-am îmbrăţişat, de astădată nu în faţă la corpul A, ci la iesirea din metrou, la Piaţa Romană, pentru că a vrut să meargă cu noi la SNSPA, la întalnirea cu tutorele de an. Au trecut repede explicaţiile şi prezentările, aşa că nimic nu era mai indicat decât o invitaţie la cafea, "acasă la noi"! Fan pisici, a se face referire la Jimmy(cine ştie cunoaşte:P), Marius s-a lăsat încântat de Puffy, o pisică persană albă, foarte high class şi extrem de alintată. Hmm, reacţie firească dealtfel a musafirilor noştri:P Am depănat în 3 CSRP-işti de la UAIC câteva amintiri de prin facultate şi ne-am amintit de nişte momente şi planuri funny, nerealizate încă pe atunci! :) Nice...
Ca să mai umplu timpul înainte să-mi vină netul, cum spuneam mai sus...am fost la cumpărături! Nu pentru că îmi face o deosebită placere să colind prin supermarket, ci pentru că era nevoie! Şi acum partea mai puţin plăcută a lucrurilor, pe care o anticipam cumva, dar vroiam să o ţin cât mai departe pe cât posibil - supraaglomeraţia din supermarket! Pe lângă faptul că lumea merge la Real cu 3 feluri de cărucioare, şi e de trei ori mai aglomerat decât în supermarketurile din Iaşi.... trebuie să stai jumate de oră la casă indiferetn că ai cumparat o Cola sau jumate de magazin! Şi cică românul e în criză:| Şi ca să fie complet peisajul, cred că am întalnit pe puţin... 30 de promoteriţe care câştigau săracele şi ele un ban cinstit! Nicio problemă cu asta, pentru că e bifată deja de mine şi îmi e destul de familiar sentimentul, dar...parcă e un pic cam mult, nu? Să vrei să cumperi o pastă de dinţi şi să ai trei domnişoare draguţe forţat care te "agasează" pe rând cu "Avem o promoţie la Aquafresh cu 1+1 gratis!" sau "Putem să vă ajutăm? Avem o ofertă la Blend-a-med 3D White Pearl" şi la Colgate n-am mai avut răbdare să ascult... Mi se pare un pic cam mult totuşi...şi partea şi mai interesantă e că, mai la toate produsele de îngrijire, cosmetică sau la produsele alimentare erau suuuperoferte fără egal! Dacă erai băiat deştept şi te marketai bine puteai să ieşi de la cumpărături gata aranjat: treceai pe la carne şi mezeluri întâi, apoi pe la răcoritoare şi desert - iaurt şi biscuiţi, apoi mergeai la detergenţi şi creme, vopsele şi pastă de dinţi...ah şi pe la condimente - am primit un plic de ketchup Heinz - spotul ăla de creşte ca prin minune roşia şi se transformă direct în tub de ketchup. Cu alte cuvinte...criză dom'ne, criză! Noroc de superofertele astea!
Şi încă nu s-a terminat weekendul, e abia la mijloc!
Fac ploaia vinovată de faptul că m-a inspirat să scriu! E firg şi plouă.. şi în Iaşi, şi în Bucureşti, dar noroc că ne mai scoate tehnologia la liman. Nu e 6, ci 9 octombrie..tot un fel de 6 până la urmă...un 6 întors. Scriu probabil pentru că pur si simplu mi s-a făcut să scriu şi nimic altceva; din senin, pe nepusă masă, nu din locul de unde postam de obicei, nu lânga cana cu buline albastre din care savuram ciocolata caldă. Scriu pentru că fiecare nouă etapă are un soi de început... Nu am mai postat de mult timp şi nu pentru că nu am avut despre ce să povestesc, ci pentru că nu mi se facuse de altceva. Acum da... mi s-a făcut!
Încerci şi altceva pentru a vedea dacă funcţionează, dacă te îmbogaţeşte cu ceva, dacă îţi aduce ceva benefic, dacă cineva sesizează schimbarea, dacă primesti un FB pozitiv, dacă te face să faci un pas înainte. Ei bine da, faptul că am reuşit ce mi-am propus şi mi-s proaspătă SNSP-istă imi conferă o oarecare linişte interioară şi îmi dă încredere în mine, ba mai mult e vorba despre acel self-esteem ridicat despre care se tot vehiculează în ultima vreme, mai ales când vorbim despre work-in-progress, adică despre studiile astea superioare pe care noi, '88- iştii ne străduim să le finalizăm. Baftă s-avem!
De ce mai încercăm? sau De ce încercăm mai mult? Pentru că pe undeva se observă un potenţial, o scânteie care confirmă că poate fi mai mult şi mai bine. Îmi place să văd cum multi dintre noi cresc frumos - şi când zic dintre noi, se subânţelege despre care "noi" vorbesc. Din toţi gramadă nu a mai rămas decât un folder de amintiri frumoase, amintiri care se vor conserva în timp şi când vor fi ocazii speciale se vor savura din plin! E în firescul lucrurilor ca să evoluăm şi să mai adaugăm ceva experienţă de viaţă!
Şi mai apoi... nu ai cum să vezi dacă funcţionează, dacă nu încerci! Câteodată îţi reuşeşte, câteodată nu..! Şi când nu, stai moale, ciufut, şi fără chef aşteptând ca cineva să te scoată din stara aia aiurea pe care nici macar tu nu ştii cum ai căpătat-o... pentru că dacă ştiai, te fereai! Rişti! Dacă merge, eşti fericit şi porneşti înainte cu o gură mare de aer în piept şi îţi spui: "Cam aşa trebuia să se întâmple şi sunt bucuros că se petrec lucrurile în felul acesta!" Dacă nu merge, nu ai altceva de făcut decât să mai încerci, cu mai multă atenţie şi să îţi spui: "O să fie bine!" Ahh, şi să nu renunţi!!! Ar fi şi culmea să renunţi nejustificat la ceea ce îţi doreşti de atâta vreme. Fii realist şi luptă pentru ceea ce ţi se cuvine, dar pe de cealaltă parte nu te amagi cu puţinul care "Putea să fie mult ... nimic n-a fost" (vorba unui vers). Încearcă să vezi alternativa care ţi se oferă şi să profiţi de ea din plin! La urma urmei... de ce nu?, dacă aşa s-au brodit lucrurile! Şi asta nu pentru că ai fi egosit în vreun fel, ci pentru că laşi lucrurile să meagă de la sine!
Iar că să închei într-o notă la fel de melancolică, vă sugerez un cântec cu însemnătate (cel puţin pentru mine) care merge perfect într-o zi ploiasă de Octombie! Enjoy it!
Nu e nici inceput de luna, nici de saptamana...si nici de zi. Doar ca mi-am amintit de un lucru drag si atunci cand iti amintesti de ceva ce iti place vrei neaparat sa-l faci...asa ca m-am intors la blogareala..cum s-ar zice, un altfel de inceput. E ceva timp de cand nu am mai postat si multe s-au intamplat printre picaturi.. dar as rezuma tot la o replica din OTH care mi-a atras atentia zilele astea: "I know a good idea when I see one" E ca un parfum pe care il simti/ ''il mirosi" ..iti place si il recunosti din 10.
Recunosc ca tanjesc dupa soarele de mare si dupa unele persoane chiar daca le am pe altele aproape. Imi e dor de ceea ce obinuia sa fie "noi sase" [ NB: f buna inghetata de fructe de padure de aseara, la prima leafa astept sa intoci cinstea:P ]. Timpul asta nu te lasa niciodata sa-ti faci toate meandrele, asa ca...de fiecare data mai raman lucruri pe care vrei sa le faci sau sa le spui... Dar asta e o alta parte a povestii! E ca si cum ai scrie o carte si nu poti cuprinde chiar toate cuvintele care iti vin atunci in minte in pagina respectiva. Dar se porneste de la premisa ca...acelea pe care le-ai scris is esentiale si le includ cumva si pe restul :P
De ce oamenilor le e frica sa ia decizii mari? De ce cand se apropie un moment important din viata lor, [si se hotarasc sa scrie un post in legatura mai mica sau mai mare cu asta].. le transpira nebuneste palmele, isi fac o mie de scenarii in cap, compun un plan de rezerva, fac planuri si au entuziasmul ala timid?? Pentru ca le e greu sa lase t-o-t in urma si sa inceapa ceva nou? :-??
..... but one thing it's for sure - Life is tRying things to see if they work.
[Spune-mi oare mai sti cum a fost, Primul pas gresit, primul reusit Spune-mi, sti cate trepte-au ramas.. De urcat...
Oare mai sti cum a fost, Primul inceput Primul vis pierdut Spune-mi, sti cate ne-au mai ramas.. Pana azi...]
Mi-aş dori să am mai mult timp liber, îmi place să cunosc şi să am în jurul meu oameni de la care am ceva bun de învăţat, nu cred în fantome, nu uit niciodată prietenii vechi, îmi place foarte mult să dorm (asta când am timp liber), niciodată n-am înţeles cum stă treaba cu ştiinţele reale, nu suport insectele şi oamenii nehotărâţi, îmi pare rău că nu reuşesc să petrec mai mult timp cu familia, apreciez persoanele sincere şi muncitoare, câteodată când sunt într-o discuţie în contradictoriu cedez ca să nu ajung la ceartă, îmi place culoarea verde şi laptele cu scorţişoară, am încredere în cel de lângă mine şi am credinţa că şi el are aceeaşi încredere în mine, îmi place să călătoresc şi să ascult bancuri cu un sunet de chitară în jurul unui foc, mă dedic 100% pentru ceva/cineva dacă întradevăr mi-a stârnit interesul cu ceva special... şi mai sunt multe de zis!
Tot ceea ce scriu pe acest blog reprezintă opiniile şi credinţele mele personale, nu au nicio legătură cu poziţia angajatorilor sau a prietenilor mei şi nici măcar cu părerile familiei mele.
