Se zice că pauzele lungi și dese sunt cheia marilor succese! Să zicem ca e adevărat. Parțial.. desigur! Asta numai dacă luăm în considerare ultima perioadă în care am fost mai mult offline, succesul justificându-se în zero (0) restanțe în sesiune! Ăsta da succes!
Am impresia că iarna în 2011 se cam încăpățânează să spulbere visul de vară al unora dintre noi, sau măcar de primăvară... După vacanța de iarnă, când am revenit în București am adus iarna din Iași, la fel și acum. Când auzisem și eu că se încalzește și eram bucuroasă că voi profita nițel de razele de soare de-acasă... pac a nins! Hmmm...Cum am ajuns în București iar, pac a început să ningă! Clar, ceva e putred la mijloc! Saaaaau sunt eu aducătoare de fulgi de zăpadă! Sorry, not my fault! Cum spuneam, după o sesiune glorioasă asezonată cel mai frecvent de circa două (2) cafele pe noapte, am reușit performanța niciunei restanțe! :d Faptul că a mai trecut timp s-a marcat și în calendar, pe 6 februarie... Și mă bucur că am avut aproape oameni și urări speciale! Vacanța a fost evident și ea motiv bun să-mi revăd persoane dragi, dar să nu exagerăm cu prea multe note siropoase...:P
Printre multe, am avut un training absolut genial în tren spre București.. Trei doamne, trecute de jumătatea vieții au vorbit neîncetat și foarte în detaliu despre...înmormântări, parastase și praznice! Despre modalități și practici profesionale în domeniu! Am ajuns la capătul răbdărilor auzind enșpe mii de povești în vreo 4 ore, dacă punem la socoteală că restul de 3 le-am dormit cu căștile în urechi. Am rămas foarte uimită când am auzit-o pe una dintre ele cum spunea: "Eeee, păi mama mea arăta așa biiiine, avea niște bujori în obraji de zici că dormea, nu alta!" ....................... Cum să spui așa ceva???? :| Am rămas interzisă total și mi-am pus repede caștile în urechi... cine știe ce discuții mai urmau. Asta apropo de românii au talent! Bine că m-a salvat telefonul și am intrat cât de repede în normal când am coborât din tren! Dar să nu exagerăm nici cu povestirile prea horror..:)))
Zi cu însemnătate luni, a început semestrul al doilea de facultate. A fost mai greu ca orice alt început, mai ales după vreo 2 săptămâni de vacanță dar bine că toate începuturile au și părți bune. Spun părți bune pentru că am avut plăcuta ocazie să-l cunosc pe Remus Pricopie, care îmi este profesor la masteratul pe care îl urmez. Il știam pe dumnealui doar din cărțile de Relații Publice pe care le-a scris pentru că m-au interesat câteva dintre ele pentru lucrarea de licență. Eram curioasă cum e în fața studenților, cum ține prelegerile, dacă e la fel
de ordonat și logic în idei. Mi s-au confirmat bănuielile și pot spune că e un profesor deschis, aproape de student și receptiv la nevoile lui, orcând dispus să ofere informații. Ne-a spus clar și răspicat că cel mai reușit curs al său cu masteranzii a fost unul despre cu totul altceva decât PR, unul despre etică și responsabilitate. Ceea ce mi-a rămas întipărit a fost momentul în care se auzea un zumzăit, iar dumnealui s-a oprit timp de câteva secunde și cu un ton prietenesc, cât se poate de diplomat a spus: "Țin să precizez, că de fiecare dată când cineva dintre d-vs va vorbi, eu mă voi opri și îl voi asculta...din respect!" Cred că a fost cea mai aparte manieră pe care am întalnit-o atunci când un profesor menționează regula comună de bun simț - Nu vorbim unii peste alții! Cu alte cuvinte, pot spune că lucrurile bune se întâmplă în timp (și după un animit timp), deci pauza a fost pe măsura a ceea ce urma să înceapă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu