Aşteptam cu nerăbdare o ţâră de timp liber ca să scriu un post despre cum a fost weekendul care a trecut! De ce? Pentru că momentele frumoase se împărtăşesc! :d Pentru că unele lucruri bune vin pe neaşteptate, m-am bucurat din plin de un weekend minunat acasă, în Iaşi!:) Eheheheh, nicăieri nu-i mai bine ca acasă! It`s so true...
Boon! După ce am avut o experienţă (ne)plăcută cu un maxi-taxi care nu mai mergea de vreo două săptămâni şi pe care eu încă îl aşteptam, am avut aşa un sentiment ciudăţel când am intrat în casă pentru că toate ale mele erau exact aşa cum le lăsasem, neatinse şi nemişcate! Însă.. s-a risipit repede sentimentul pentru că în scurt timp, puţinele ore s-au umplut repede cu multe momente plăcute. care cum era de aşteptat m-au distras de la acea ordine apăsătoare. M-am văzut cu mare plăcere la o cafea/bere/suc (după caz) cu prieteni de-o viaţă, cu foşti colegi de liceu şi de facultate, cu vechi prieteni din ASFI, cu amici şi cu oameni plăcuţi de care îmi era dor. Sigur... categoriile se pot întrepătrude şi unii prieteni "de-o viaţă" erau foşti colegi de liceu/ facultate sau oameni din ASFI şamd. Nu am putut decât să mă bucur şi să profit din plin de tot şi să îmi dau seama că 400 de km nu au cum să modifice unele prietenii, ci din contră.. pot să le întărească şi să le alimenteze cu noi experienţe! Tânjeam după povestirile de a doua zi de la cafea, sau de poveştile zâmbinde din spatele unei beri sau de..... :) E bine să ai sentimentul că îţi reîncarci bateriile şi că mai adaugi o serie de fotografii în folderul x - eh nu vă zic cum e denumit la mine în PC folderul ăsta:P
Acestea fiind spuse, la cât mai multe prietenii care să reziste în timp! Vă salut pe toţi şi vă pup pe toate!
Interesantă senzaţie ai când scapi, după o săptămână întreagă, la preamaritul şi indispensabilul Internet, defapt îţi dai seama că eşti dependent... şi încă cum! Să rămâi în urmă cu toate noutăţile, newsletter-ele, comment-urile, friend request-urile, retwitt-urile şi replay-urile diverselor fenomene din online - cumplit! Hmm...not a good thing - chestia cu dependenţa! Dar bine că ai şi alte activităţi care te salvează, ai PRieteni cu care eşti extrem de bucuros să te revezi, ai oameni cu care vorbeşti cu orele la telefon, ai persoane care îţi sunt aproape când vrei să ieşi la o cafea sau când vrei să povesteşti ceva, ai pe cineva care să meargă cu tine la shopping şi care nu îţi răspunde, spre binele tău decât cu "nu vrei să te mai uiţi, poate găseşti ceva mai rentabil?", aka rubedenii - cu alte cuvinte... ce noroc pe mine!
Hmmm, cam mohotâtă sâmbăta asta...ploioasă şi înnorată! Nu-i chiar pe gustul meu, chiar deloc! Încerc să umplu minusul ăsta cu alte cele ca să nu mă las influenţată de vreme. Şi ce-i mai bun decât să scrii un post nou pe blog? Hmmm...ar mai fi câteva ce-i drept, dar ... să rămânem în sfera realului şi a posibilului. Frumos sfârşit de săptămână! Mai ales când m-a sunat Marius G. ( Bună Marius! :P) şi mi-a zis că e în drum spre Bucureşti! Dacă aş fi avut net cu puţin înainte de a se deranja domnişoul de la UPC să ne explice cum trebuie făcute unele configuraţii pentru wireless, probabil că aş fi fost la curent cu update-urile lui de pe FB care, spuneau dealtfel că...e în drum spre Bucureşti. Dar asta e, câteodata e mai mare supriza aşa! Şi cum spuneam, veselie şi entuziasm că mă revedeam cu Marius în Bucureşti! Dacă e cineva interesat să vadă motivul pentru care el a venit, îl găsiţi detaliat pe FB sau dacă nu în ApropoTV -ul de Duminica asta! Una peste alta, ne-am revăzut, ne-am îmbrăţişat, de astădată nu în faţă la corpul A, ci la iesirea din metrou, la Piaţa Romană, pentru că a vrut să meargă cu noi la SNSPA, la întalnirea cu tutorele de an. Au trecut repede explicaţiile şi prezentările, aşa că nimic nu era mai indicat decât o invitaţie la cafea, "acasă la noi"! Fan pisici, a se face referire la Jimmy(cine ştie cunoaşte:P), Marius s-a lăsat încântat de Puffy, o pisică persană albă, foarte high class şi extrem de alintată. Hmm, reacţie firească dealtfel a musafirilor noştri:P Am depănat în 3 CSRP-işti de la UAIC câteva amintiri de prin facultate şi ne-am amintit de nişte momente şi planuri funny, nerealizate încă pe atunci! :) Nice...
Ca să mai umplu timpul înainte să-mi vină netul, cum spuneam mai sus...am fost la cumpărături! Nu pentru că îmi face o deosebită placere să colind prin supermarket, ci pentru că era nevoie! Şi acum partea mai puţin plăcută a lucrurilor, pe care o anticipam cumva, dar vroiam să o ţin cât mai departe pe cât posibil - supraaglomeraţia din supermarket! Pe lângă faptul că lumea merge la Real cu 3 feluri de cărucioare, şi e de trei ori mai aglomerat decât în supermarketurile din Iaşi.... trebuie să stai jumate de oră la casă indiferetn că ai cumparat o Cola sau jumate de magazin! Şi cică românul e în criză:| Şi ca să fie complet peisajul, cred că am întalnit pe puţin... 30 de promoteriţe care câştigau săracele şi ele un ban cinstit! Nicio problemă cu asta, pentru că e bifată deja de mine şi îmi e destul de familiar sentimentul, dar...parcă e un pic cam mult, nu? Să vrei să cumperi o pastă de dinţi şi să ai trei domnişoare draguţe forţat care te "agasează" pe rând cu "Avem o promoţie la Aquafresh cu 1+1 gratis!" sau "Putem să vă ajutăm? Avem o ofertă la Blend-a-med 3D White Pearl" şi la Colgate n-am mai avut răbdare să ascult... Mi se pare un pic cam mult totuşi...şi partea şi mai interesantă e că, mai la toate produsele de îngrijire, cosmetică sau la produsele alimentare erau suuuperoferte fără egal! Dacă erai băiat deştept şi te marketai bine puteai să ieşi de la cumpărături gata aranjat: treceai pe la carne şi mezeluri întâi, apoi pe la răcoritoare şi desert - iaurt şi biscuiţi, apoi mergeai la detergenţi şi creme, vopsele şi pastă de dinţi...ah şi pe la condimente - am primit un plic de ketchup Heinz - spotul ăla de creşte ca prin minune roşia şi se transformă direct în tub de ketchup. Cu alte cuvinte...criză dom'ne, criză! Noroc de superofertele astea!
Şi încă nu s-a terminat weekendul, e abia la mijloc!
Mi-aş dori să am mai mult timp liber, îmi place să cunosc şi să am în jurul meu oameni de la care am ceva bun de învăţat, nu cred în fantome, nu uit niciodată prietenii vechi, îmi place foarte mult să dorm (asta când am timp liber), niciodată n-am înţeles cum stă treaba cu ştiinţele reale, nu suport insectele şi oamenii nehotărâţi, îmi pare rău că nu reuşesc să petrec mai mult timp cu familia, apreciez persoanele sincere şi muncitoare, câteodată când sunt într-o discuţie în contradictoriu cedez ca să nu ajung la ceartă, îmi place culoarea verde şi laptele cu scorţişoară, am încredere în cel de lângă mine şi am credinţa că şi el are aceeaşi încredere în mine, îmi place să călătoresc şi să ascult bancuri cu un sunet de chitară în jurul unui foc, mă dedic 100% pentru ceva/cineva dacă întradevăr mi-a stârnit interesul cu ceva special... şi mai sunt multe de zis!
Tot ceea ce scriu pe acest blog reprezintă opiniile şi credinţele mele personale, nu au nicio legătură cu poziţia angajatorilor sau a prietenilor mei şi nici măcar cu părerile familiei mele.
