we end or we begin

Se zice că pauzele lungi și dese sunt cheia marilor succese! Să zicem ca e adevărat. Parțial.. desigur! Asta numai dacă luăm în considerare ultima perioadă în care am fost mai mult offline, succesul justificându-se în zero (0) restanțe în sesiune! Ăsta da succes!

Am impresia că iarna în 2011 se cam încăpățânează să spulbere visul de vară al unora dintre noi, sau măcar de primăvară... După vacanța de iarnă, când am revenit în București am adus iarna din Iași, la fel și acum. Când auzisem și eu că se încalzește și eram bucuroasă că voi profita nițel de razele de soare de-acasă... pac a nins! Hmmm...Cum am ajuns în București iar, pac a început să ningă! Clar, ceva e putred la mijloc! Saaaaau sunt eu aducătoare de fulgi de zăpadă! Sorry, not my fault! Cum spuneam, după o sesiune glorioasă asezonată cel mai frecvent de circa două (2) cafele pe noapte, am reușit performanța niciunei restanțe! :d Faptul că a mai trecut timp s-a marcat și în calendar, pe 6 februarie... Și mă bucur că am avut aproape oameni și urări speciale! Vacanța a fost evident și ea motiv bun să-mi revăd persoane dragi, dar să nu exagerăm cu prea multe note siropoase...:P

Printre multe, am avut un training absolut genial în tren spre București.. Trei doamne, trecute de jumătatea vieții au vorbit neîncetat și foarte în detaliu despre...înmormântări, parastase și praznice! Despre modalități și practici profesionale în domeniu! Am ajuns la capătul răbdărilor auzind enșpe mii de povești în vreo 4 ore, dacă punem la socoteală că restul de 3 le-am dormit cu căștile în urechi. Am rămas foarte uimită când am auzit-o pe una dintre ele cum spunea: "Eeee, păi mama mea arăta așa biiiine, avea niște bujori în obraji de zici că dormea, nu alta!" ....................... Cum să spui așa ceva???? :| Am rămas interzisă total și mi-am pus repede caștile în urechi... cine știe ce discuții mai urmau. Asta apropo de românii au talent! Bine că m-a salvat telefonul și am intrat cât de repede în normal când am coborât din tren! Dar să nu exagerăm nici cu povestirile prea horror..:)))

Zi cu însemnătate luni, a început semestrul al doilea de facultate. A fost mai greu ca orice alt început, mai ales după vreo 2 săptămâni de vacanță dar bine că toate începuturile au și părți bune. Spun părți bune pentru că am avut plăcuta ocazie să-l cunosc pe Remus Pricopie, care îmi este profesor la masteratul pe care îl urmez. Il știam pe dumnealui doar din cărțile de Relații Publice pe care le-a scris pentru că m-au interesat câteva dintre ele pentru lucrarea de licență. Eram curioasă cum e în fața studenților, cum ține prelegerile, dacă e la fel de ordonat și logic în idei. Mi s-au confirmat bănuielile și pot spune că e un profesor deschis, aproape de student și receptiv la nevoile lui, orcând dispus să ofere informații. Ne-a spus clar și răspicat că cel mai reușit curs al său cu masteranzii a fost unul despre cu totul altceva decât PR, unul despre etică și responsabilitate. Ceea ce mi-a rămas întipărit a fost momentul în care se auzea un zumzăit, iar dumnealui s-a oprit timp de câteva secunde și cu un ton prietenesc, cât se poate de diplomat a spus: "Țin să precizez, că de fiecare dată când cineva dintre d-vs va vorbi, eu mă voi opri și îl voi asculta...din respect!" Cred că a fost cea mai aparte manieră pe care am întalnit-o atunci când un profesor menționează regula comună de bun simț - Nu vorbim unii peste alții!

Cu alte cuvinte, pot spune că lucrurile bune se întâmplă în timp (și după un animit timp), deci pauza a fost pe măsura a ceea ce urma să înceapă!

first*

Ieri, după o lungă vacanţă... am început şi noi şcoala cum s-ar zice! O după amiază ploioasă şi urâtă, dar totuşi a funcţionat chestia cu autosugestia - "O să fie o zi mişto în care o să cunosc nişte oameni faini, pe care de mult îi aşteptam, dealtfel!" Parţial s-a adeverit!

După ce am încurcat ieşirile de la metrou, am ajuns într-un loc, uşor asemănător cu corpul E din Uaic (cine ştie cunoaşte), însă cu un pas înainte deoarece avea un anumit sistem de climatizare" şi mai rezista şi următoarelor două cutremure....zic! Hmmm, toate bune şi frumoase până aici! Important e că am încăput tot anul, adică în jur de 80 de oameni şi ne-am făcut cât de cât confortabili cu sala. Primul seminar a fost de Geopolitică. Relaţii internaţionale şi instituţii europene, adică un fel de RISE de la noi. Proful...un om dragut, glumeţ care ne-a povestit că omul există de acum vreo 40-45.000 de ani şi cum îşi forma homo sapiens sapiens un trib, respectiv cum se divizau ulterior triburile şi cum s-a dezvoltat această frumoasă şi indispensabilă societate. Asta ca o introducere în geopolitică şi ca o chestie care să anticipeze scena politică actuală.

Booon! Al doilea curs, mult mai interesant, cel puţin pentru mine - Publicitate şi reclamă, mi-a readus tare aproape unele amintiri legate de cursurile de Publicitate din Uaic... Cu logistica necesară, un prof tare de treabă, mai apropiat de noi ca vârstă, a reuşit să ne ţină cu ochii aţintiţi spre PPT mai mult de 1h şi 30 de minute! O fi obiectul de vină sau...? Dupa ce ne-a prezentat 4 biblii de peste 600 de pagini, care ar fi "manualele noastre de bază", am început să facem aşa o mică recapitulare ca să vedem cam pe unde ne situăm cu advertisingul ăsta, atât de în trend astăzi! Celor care făcuserăm CSRP ne erau familiare informaţiile, însă penntru unii chiar erau nişte noutăţi, dar nu aici vroiam să ajung, ci la faptul că dacă îţi place ceva, îl ţii minte toată viaţa! Şi mi s-a confirmat asta încă odată!


Per total prima impresie e bună şi sper să rămână aşa în continuare...Ahh...şi printre unele am reţinut şi ceva mai colorat, să zicem..,dar nu spui de la cine:P "Sexul gratis e cel mai dulce! :)))" , asta aşa ca icebreaker pe final!

Seară frumoasă şi la cât mai multe mastere (în Bucureşti)! Cius

weekend în bucuReşti

Interesantă senzaţie ai când scapi, după o săptămână întreagă, la preamaritul şi indispensabilul Internet, defapt îţi dai seama că eşti dependent... şi încă cum! Să rămâi în urmă cu toate noutăţile, newsletter-ele, comment-urile, friend request-urile, retwitt-urile şi replay-urile diverselor fenomene din online - cumplit! Hmm...not a good thing - chestia cu dependenţa! Dar bine că ai şi alte activităţi care te salvează, ai PRieteni cu care eşti extrem de bucuros să te revezi, ai oameni cu care vorbeşti cu orele la telefon, ai persoane care îţi sunt aproape când vrei să ieşi la o cafea sau când vrei să povesteşti ceva, ai pe cineva care să meargă cu tine la shopping şi care nu îţi răspunde, spre binele tău decât cu "nu vrei să te mai uiţi, poate găseşti ceva mai rentabil?", aka rubedenii - cu alte cuvinte... ce noroc pe mine!

Hmmm, cam mohotâtă sâmbăta asta...ploioasă şi înnorată! Nu-i chiar pe gustul meu, chiar deloc! Încerc să umplu minusul ăsta cu alte cele ca să nu mă las influenţată de vreme. Şi ce-i mai bun decât să scrii un post nou pe blog? Hmmm...ar mai fi câteva ce-i drept, dar ... să rămânem în sfera realului şi a posibilului. Frumos sfârşit de săptămână! Mai ales când m-a sunat Marius G. ( Bună Marius! :P) şi mi-a zis că e în drum spre Bucureşti! Dacă aş fi avut net cu puţin înainte de a se deranja domnişoul de la UPC să ne explice cum trebuie făcute unele configuraţii pentru wireless, probabil că aş fi fost la curent cu update-urile lui de pe FB care, spuneau dealtfel că...e în drum spre Bucureşti. Dar asta e, câteodata e mai mare supriza aşa! Şi cum spuneam, veselie şi entuziasm că mă revedeam cu Marius în Bucureşti! Dacă e cineva interesat să vadă motivul pentru care el a venit, îl găsiţi detaliat pe FB sau dacă nu în ApropoTV -ul de Duminica asta! Una peste alta, ne-am revăzut, ne-am îmbrăţişat, de astădată nu în faţă la corpul A, ci la iesirea din metrou, la Piaţa Romană, pentru că a vrut să meargă cu noi la SNSPA, la întalnirea cu tutorele de an. Au trecut repede explicaţiile şi prezentările, aşa că nimic nu era mai indicat decât o invitaţie la cafea, "acasă la noi"! Fan pisici, a se face referire la Jimmy(cine ştie cunoaşte:P), Marius s-a lăsat încântat de Puffy, o pisică persană albă, foarte high class şi extrem de alintată. Hmm, reacţie firească dealtfel a musafirilor noştri:P Am depănat în 3 CSRP-işti de la UAIC câteva amintiri de prin facultate şi ne-am amintit de nişte momente şi planuri funny, nerealizate încă pe atunci! :) Nice...

Ca să mai umplu timpul înainte să-mi vină netul, cum spuneam mai sus...am fost la cumpărături! Nu pentru că îmi face o deosebită placere să colind prin supermarket, ci pentru că era nevoie! Şi acum partea mai puţin plăcută a lucrurilor, pe care o anticipam cumva, dar vroiam să o ţin cât mai departe pe cât posibil - supraaglomeraţia din supermarket! Pe lângă faptul că lumea merge la Real cu 3 feluri de cărucioare, şi e de trei ori mai aglomerat decât în supermarketurile din Iaşi.... trebuie să stai jumate de oră la casă indiferetn că ai cumparat o Cola sau jumate de magazin! Şi cică românul e în criză:| Şi ca să fie complet peisajul, cred că am întalnit pe puţin... 30 de promoteriţe care câştigau săracele şi ele un ban cinstit! Nicio problemă cu asta, pentru că e bifată deja de mine şi îmi e destul de familiar sentimentul, dar...parcă e un pic cam mult, nu? Să vrei să cumperi o pastă de dinţi şi să ai trei domnişoare draguţe forţat care te "agasează" pe rând cu "Avem o promoţie la Aquafresh cu 1+1 gratis!" sau "Putem să vă ajutăm? Avem o ofertă la Blend-a-med 3D White Pearl" şi la Colgate n-am mai avut răbdare să ascult... Mi se pare un pic cam mult totuşi...şi partea şi mai interesantă e că, mai la toate produsele de îngrijire, cosmetică sau la produsele alimentare erau suuuperoferte fără egal! Dacă erai băiat deştept şi te marketai bine puteai să ieşi de la cumpărături gata aranjat: treceai pe la carne şi mezeluri întâi, apoi pe la răcoritoare şi desert - iaurt şi biscuiţi, apoi mergeai la detergenţi şi creme, vopsele şi pastă de dinţi...ah şi pe la condimente - am primit un plic de ketchup Heinz - spotul ăla de creşte ca prin minune roşia şi se transformă direct în tub de ketchup. Cu alte cuvinte...criză dom'ne, criză! Noroc de superofertele astea!

Şi încă nu s-a terminat weekendul, e abia la mijloc!

Life is tRying things to see if they work [part3]

Fac ploaia vinovată de faptul că m-a inspirat să scriu! E firg şi plouă.. şi în Iaşi, şi în Bucureşti, dar noroc că ne mai scoate tehnologia la liman. Nu e 6, ci 9 octombrie..tot un fel de 6 până la urmă...un 6 întors. Scriu probabil pentru că pur si simplu mi s-a făcut să scriu şi nimic altceva; din senin, pe nepusă masă, nu din locul de unde postam de obicei, nu lânga cana cu buline albastre din care savuram ciocolata caldă. Scriu pentru că fiecare nouă etapă are un soi de început... Nu am mai postat de mult timp şi nu pentru că nu am avut despre ce să povestesc, ci pentru că nu mi se facuse de altceva. Acum da... mi s-a făcut!

Încerci şi altceva pentru a vedea dacă funcţionează, dacă te îmbogaţeşte cu ceva, dacă îţi aduce ceva benefic, dacă cineva sesizează schimbarea, dacă primesti un FB pozitiv, dacă te face să
faci un pas înainte. Ei bine da, faptul că am reuşit ce mi-am propus şi mi-s proaspătă SNSP-istă imi conferă o oarecare linişte interioară şi îmi dă încredere în mine, ba mai mult e vorba despre acel self-esteem ridicat despre care se tot vehiculează în ultima vreme, mai ales când vorbim despre work-in-progress, adică despre studiile astea superioare pe care noi, '88- iştii ne străduim să le finalizăm. Baftă s-avem!

De ce mai încercăm? sau De ce încercăm mai mult? Pentru că pe undeva se observă un potenţial, o scânteie care confirmă că poate fi mai mult şi mai bine. Îmi place să văd cum multi dintre noi cresc frumos - şi când zic dintre noi, se subânţelege despre care "noi" vorbesc. Din toţi gramadă nu a mai rămas decât un folder de amintiri frumoase, amintiri care se vor conserva în timp şi când vor fi ocazii speciale se vor savura din plin! E în firescul lucrurilor ca să evoluăm şi să mai adaugăm ceva experienţă de viaţă!

Şi mai apoi... nu ai cum să vezi dacă funcţionează, dacă nu încerci! Câteodată îţi reuşeşte, câteodată nu..! Şi când nu, stai moale, ciufut, şi fără chef aşteptând ca cineva să te scoată din stara aia aiurea pe care nici macar tu nu ştii cum ai căpătat-o... pentru că dacă ştiai, te fereai! Rişti! Dacă merge, eşti fericit şi porneşti înainte cu o gură mare de aer în piept şi îţi spui: "Cam aşa trebuia să se întâmple şi sunt bucuros că se petrec lucrurile în felul acesta!" Dacă nu merge, nu ai altceva de făcut decât să mai încerci, cu mai multă atenţie şi să îţi spui: "O să fie bine!" Ahh, şi să nu renunţi!!! Ar fi şi culmea să renunţi nejustificat la ceea ce îţi doreşti de atâta vreme. Fii realist şi luptă pentru ceea ce ţi se cuvine, dar pe de cealaltă parte nu te amagi cu puţinul care "Putea să fie mult ... nimic n-a fost" (vorba unui vers). Încearcă să vezi alternativa care ţi se oferă şi să profiţi de ea din plin! La urma urmei... de ce nu?, dacă aşa s-au brodit lucrurile! Şi asta nu pentru că ai fi egosit în vreun fel, ci pentru că laşi lucrurile să meagă de la sine!

Iar că să închei într-o notă la fel de melancolică, vă sugerez un cântec cu însemnătate (cel puţin pentru mine) care merge perfect într-o zi ploiasă de Octombie! Enjoy it!

http://www.youtube.com/watch?v=yRlXausKdiQ