Noutăţi de-acasă!

Home sweet Iaşi! Din mai multe motive.. Unul dintre ele este ediţia de primavară a târgului RIUF ce va avea loc la Iasi, pe 17 martie, la Hotel Unirea, în intervalul orar 10- 18.



Tu, student ce te pretinzi a fi iminent, vei afla mai multe despre modalitățile prin care studiile în străinatate devin la fel de accesibile financiar precum cele din România, prin programele de burse și împrumuturi oferite de instituții internaționale.

Am rasfoit cateva broşuri si site-ul evenimentului, www.riuf.ro, si am vazut cu încantare că cea mai spectaculoasă ofertă vine din Danemarca, unde școlarizarea este gratuită, studiile fiind finanțate de guvernul danez. In Olanda, studenții au șansa de a studia într-o manieră mult mai practică, datorită sistemului de predare al universităților de științe aplicate și facilităților deosebite puse de școli la dispoziția oricărui elev. În Marea Britanie, odata admis la o universitate de stat, un student român poate să-și finanțeze taxele de școlarizare pentru un program de licență printr-un împrumut pe care îl acordă guvernul acestei țări tuturor cetățenilor UE. Condiții de finanțare extrem de avantajoase sunt oferite și de Franța și Germania.

Dacă nu vrei să alegi o ţară străină, atunci ai şi alternativele de acasă - Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi, Universitatea de Medicină “Gr. T. Popa” şi Universitatea Petre Andrei.

PS: Sper că te-am convins! Pentru mai multe detalii, poţi accesa www.riuf.ro

reflections of a skyline.

"And I want to play hide and seek, give you my clothes, tell you I love you shoes, sit on the steps when you take a bath, and massage your neck. And kiss your face, hold your hand, and go for a walk. Not mind when you eat my food, and meet you at Rudy's and talk about the day. Talk about your day and laugh at your, your paranoia. I give you tapes you don't even listen to, watch great films, watch terrible films. And tell you about the tv-program I saw the night before and not laugh at your jokes. I want you in the morning, but let you sleep for a while. Tell you how much I love your eyes, your lips, your hair, your neck. Sit on the steps, thinking, 'till your neighbours come home. Sit on the steps 'till you come home. Worry when you're late, and be amazed when you're early. I'd give you sunflowers and go to your party and dance. Be sorry when I'm worried and happy when you forgive me. Look at your photos and wish I'd known you forever. Hearing your voice in my ear, feel your skin on my skin, and get scared when you're angry. I tell you you're beautiful, hold you when you're anxious, hold you when you're hurt, want you when I smell you, offend you when I touch you and whimper when I'm next to you. Whimper when I'm not. Smother you in the night and get cold when you take the blanket and hot when you don't. Melt when you smile, dissolve when you laugh. But not understand how you think I'm rejecting you when I'm not rejecting you, and wonder how you could ever think I'm rejecting you. And wonder who you are, but I accept you anyway. And tell you about the tree angel, the enchanted forest boy who flew across the whole ocean just because he loved you. I'd buy you presents you don't want and take them away again. And ask you to marry me, and you say no again but I keep on asking because though you think I don't mean it but I always have from the first time I asked you. I wander the city thinking. It's empty without you but I want what you want and think. I'm losing myself. But I'll tell you the worst of me but try to give you the best of me because you don't deserve any less. Answer your questions when I'd rather not, tell you the truth when I really don't want to, and try to be honest because I know you prefer it. And think it's all over, but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life. Forget who I am and let me try and get closer to you. And somehow, somehow communicate some of the overwhelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, mind-expanding, ongoing, never-ending love I have for you."

we end or we begin

Se zice că pauzele lungi și dese sunt cheia marilor succese! Să zicem ca e adevărat. Parțial.. desigur! Asta numai dacă luăm în considerare ultima perioadă în care am fost mai mult offline, succesul justificându-se în zero (0) restanțe în sesiune! Ăsta da succes!

Am impresia că iarna în 2011 se cam încăpățânează să spulbere visul de vară al unora dintre noi, sau măcar de primăvară... După vacanța de iarnă, când am revenit în București am adus iarna din Iași, la fel și acum. Când auzisem și eu că se încalzește și eram bucuroasă că voi profita nițel de razele de soare de-acasă... pac a nins! Hmmm...Cum am ajuns în București iar, pac a început să ningă! Clar, ceva e putred la mijloc! Saaaaau sunt eu aducătoare de fulgi de zăpadă! Sorry, not my fault! Cum spuneam, după o sesiune glorioasă asezonată cel mai frecvent de circa două (2) cafele pe noapte, am reușit performanța niciunei restanțe! :d Faptul că a mai trecut timp s-a marcat și în calendar, pe 6 februarie... Și mă bucur că am avut aproape oameni și urări speciale! Vacanța a fost evident și ea motiv bun să-mi revăd persoane dragi, dar să nu exagerăm cu prea multe note siropoase...:P

Printre multe, am avut un training absolut genial în tren spre București.. Trei doamne, trecute de jumătatea vieții au vorbit neîncetat și foarte în detaliu despre...înmormântări, parastase și praznice! Despre modalități și practici profesionale în domeniu! Am ajuns la capătul răbdărilor auzind enșpe mii de povești în vreo 4 ore, dacă punem la socoteală că restul de 3 le-am dormit cu căștile în urechi. Am rămas foarte uimită când am auzit-o pe una dintre ele cum spunea: "Eeee, păi mama mea arăta așa biiiine, avea niște bujori în obraji de zici că dormea, nu alta!" ....................... Cum să spui așa ceva???? :| Am rămas interzisă total și mi-am pus repede caștile în urechi... cine știe ce discuții mai urmau. Asta apropo de românii au talent! Bine că m-a salvat telefonul și am intrat cât de repede în normal când am coborât din tren! Dar să nu exagerăm nici cu povestirile prea horror..:)))

Zi cu însemnătate luni, a început semestrul al doilea de facultate. A fost mai greu ca orice alt început, mai ales după vreo 2 săptămâni de vacanță dar bine că toate începuturile au și părți bune. Spun părți bune pentru că am avut plăcuta ocazie să-l cunosc pe Remus Pricopie, care îmi este profesor la masteratul pe care îl urmez. Il știam pe dumnealui doar din cărțile de Relații Publice pe care le-a scris pentru că m-au interesat câteva dintre ele pentru lucrarea de licență. Eram curioasă cum e în fața studenților, cum ține prelegerile, dacă e la fel de ordonat și logic în idei. Mi s-au confirmat bănuielile și pot spune că e un profesor deschis, aproape de student și receptiv la nevoile lui, orcând dispus să ofere informații. Ne-a spus clar și răspicat că cel mai reușit curs al său cu masteranzii a fost unul despre cu totul altceva decât PR, unul despre etică și responsabilitate. Ceea ce mi-a rămas întipărit a fost momentul în care se auzea un zumzăit, iar dumnealui s-a oprit timp de câteva secunde și cu un ton prietenesc, cât se poate de diplomat a spus: "Țin să precizez, că de fiecare dată când cineva dintre d-vs va vorbi, eu mă voi opri și îl voi asculta...din respect!" Cred că a fost cea mai aparte manieră pe care am întalnit-o atunci când un profesor menționează regula comună de bun simț - Nu vorbim unii peste alții!

Cu alte cuvinte, pot spune că lucrurile bune se întâmplă în timp (și după un animit timp), deci pauza a fost pe măsura a ceea ce urma să înceapă!

Total

Fiecare început are şi un sfârşit! Şi la fiecare sfârşit tragem cu toţii linie şi facem socoteala! Totalul de realizări şi eşecuri, totalul de împliniri şi dezamăgiri, totalul de dorinţe împlinite sau neîmplinite, totalul de momente şi trăiri de pe parcursul întregului an! De unele ne amintim cu plăcere, pe altele nici măcar nu vrem să le punem la socoteală (din orgoliu sau din încăpaţânare), unele ne-au schimbat total traiectoria, altele ne-au adus cu picioarele pe pământ! Unele momente rămân memorabile şi atât...pentru că vorbele sunt de prisos! Unele sentimente au apărut şi au dispărut ca şi cum n-ar fi, altele s-au încăpăţânat să rămână!

O dorinţă împlinită a schimbat într-o clipă datele problemei şi rezultatul a fost câteodată cu virgula..sau cu...Rest! Pe partea cealaltă de pagină a fost o altă dorinţă, neîmplinită...care a adus la pachet un 3 în 1 în care nereuşita nu a însemnat că sunt mai prejos, ci că nu sunt perfectă; nu a însemnat că mi-am irosit timpul, ci că ar fi un motiv în plus să încep ceva nou; nu a însemnat că ar fi trebuit să renunţ, ci că ar fi trebuit să mă străduiesc mai mult...

Zic poate că e mai bine să priveşti din 100% doar procentul acela care acoperă lucrurile bune, şi nu pentru că e mai important, ci pentru că te face să avansezi cu un pas! După ce aduni sentimentele şi împarţi trăirile, după ce scazi persoanele şi înmulţeşti dorinţele...tragi linie şi rămâi cu rezultatul, care îţi este scris negru pe alb şi înseamnă experienţa ta din 8760 de ore, din care ai dreptul să înveţi cât eşti capabil! Şi în final nu ai făcut decât un calcul simplu şi nu aştepţi decât un an nou, un 2011 în care să ai parte numai de reuşite! Îţi spui hotărât care îţi sunt obiectivele şi încerci să ţi le atingi prin orice mijloc, îţi propui o listă nouă de dorinţe şi nu aştepţi decât să le vezi devenite realitate! Un 2011 perfect!

review.

"Astazi e 6 octombrie! Intotdeauna am considerat cifra 6 o cifra norocoasa si nu neaparat pentru ca e ziua mea de nastere. Ar trebui ca fiecare om sa aiba dreptul pe an la o dorinta si dorinta aia sa-i fie indeplinita. De ce nu s-a brodit asa inca de la Inceputuri? Ar fi fost o ideie buna! Daca ar fi fost asa, cred ca anul asta mi-as fi dorit sa ne uitam undeva pe la o jumatate de lume, unde sa nu fie decat un ocean si o coliba cu un sezlong rosu..sau albastru, dupa preferinte, sa nu ne hranim decat cu cuvinte si sa nu existe zi si noapte….sa fie doar asa… o lumina difuza care sa ne faca sa ne dorim sa fim Una. Sa putem opri din cand in cand timpul, sa ne uitam intr-o oglinda si sa ne vedem in viitor. Sa lasam fiecare cate o urma in nisip – una eu si una tu - ca nu cumva pasii nostrii sa se rataceasca sau sa apuce vreo cale gresita, ci sa fie apropiati, perecehe cum ar zice unii! Mi-ar mai place ca, atunci cand as fi suparata sa-mi dai o floare cu 6 petale, fiecare sa aiba o culoare si sa nu miroase nici prea intepator , nici prea moale. Fiecare culoare sa fie asemuita unui mod de a ma saruta: daca patala e rosie, sarutul sa fie unul aprins, izvorat dintr-o oarecare dorinta, daca petala e verde, sarutul sa fie unui indraznet, daca petala e albastra….sarutul sa fie unul prelung si apasat, daca petala e neagra…. Aaa nu, nu! Sa nu fie vreo petala neagra, mai bine sa fie una alba si sarutul sa fie unul pueril si moale pe frunte! Si asa mai departe… Ah..si floarea sa nu se ofileasca, sa fie vesnica! Si noi sa fim ca floarea! […]"

să ningă, am zis!

Am zis că voi scrie urmatorul post odata cu prima zăpadă (în București), în condițiile în care mă așteptam ca prima ninsoare să nu fie de 15 minute pe ceas! Hmm, a fulguit așaa.. amagitor vineri, dar nu m-a mulțumit deloc! Încă un motiv in plus pentru care îmi e dor de...Iași! Sau dacă nu...de un loc cu zăpadă! Încă aștept..

Home sweet home!

Aşteptam cu nerăbdare o ţâră de timp liber ca să scriu un post despre cum a fost weekendul care a trecut! De ce? Pentru că momentele frumoase se împărtăşesc! :d Pentru că unele lucruri bune vin pe neaşteptate, m-am bucurat din plin de un weekend minunat acasă, în Iaşi!:) Eheheheh, nicăieri nu-i mai bine ca acasă! It`s so true...

Boon! După ce am avut o experienţă (ne)plăcută cu un maxi-taxi care nu mai mergea de vreo două săptămâni şi pe care eu încă îl aşteptam, am avut aşa un sentiment ciudăţel când am intrat în casă pentru că toate ale mele erau exact aşa cum le lăsasem, neatinse şi nemişcate! Însă.. s-a risipit repede sentimentul pentru că în scurt timp, puţinele ore s-au umplut repede cu multe momente plăcute. care cum era de aşteptat m-au distras de la acea ordine apăsătoare. M-am văzut cu mare plăcere la o cafea/bere/suc (după caz) cu prieteni de-o viaţă, cu foşti colegi de liceu şi de facultate, cu vechi prieteni din ASFI, cu amici şi cu oameni plăcuţi de care îmi era dor. Sigur... categoriile se pot întrepătrude şi unii prieteni "de-o viaţă" erau foşti colegi de liceu/ facultate sau oameni din ASFI şamd.

Nu am putut decât să mă bucur şi să profit din plin de tot şi să îmi dau seama că 400 de km nu au cum să modifice unele prietenii, ci din contră.. pot să le întărească şi să le alimenteze cu noi experienţe! Tânjeam după povestirile de a doua zi de la cafea, sau de poveştile zâmbinde din spatele unei beri sau de..... :) E bine să ai sentimentul că îţi reîncarci bateriile şi că mai adaugi o serie de fotografii în folderul x - eh nu vă zic cum e denumit la mine în PC folderul ăsta:P


Acestea fiind spuse, la cât mai multe prietenii care să reziste în timp! Vă salut pe toţi şi vă pup pe toate!