Ha! Touché... adica am scapat de primejdia cu testu vietii:P, deci am verde sa`mi expun gandurile si ideile, intr`o lucrare stiintifica, de vreo 40 pagini, la proful pe care il vreau. Asta e de bine:P, dar pana la expunere mai este drum lung :)) si asta e o alta poveste.
Zilele astea a fost super frig, si m`am bucurat sincer cand am auzit in calorifere un sunet nu prea placut la ureche, dar umpic mai "calduros" :d E asa placuta senzatia cand vii de`afara de la frig si in casa e caldut, parca te`ar imbratisa acel loc la propriu:P dar si asta e o alta istorie...
Defapt si de drept, mai vroiam sa zic ceva si despre bobocii de la ASFI. Am avut o sedinta inainte de AG-ul cu membrii noi, unde am pus la punct niste detalii organizatorice, ca tot sa mearga pe roate a doua zi. Dar de data asta eram prezenta in sala, ca membru activ, si nu stateam in fata lor cu o agenda si un pix in mana, bifand, adaugand sau subliniind chestiuni de pe ordinea de zi sau atragand printr`o pauza/ridicare de voce atentia cu replica: "hai sa facem umpic de liniste , ca sa ne intelegem unii cu altii!- replica consacrata altminteri:P Am empatizat perfect cu cei care erau acum, acolo unde eram eu acun 1 an, si mi se parea atat de dificil ca sa fii atent la 100 de lucruri in acelasi timp ( sa fii atent la tinuta, sa ai camasa calcata perfect, sa nu fii murdar pe pantofi, sa asortezi cerceii cu bluza/cureaua, sa nu ai cearcane, sa fii zambaret tot timpul, sa inspiri incredere, sa motivezi, sa poti tine sala activa si atenta, sa te incadrezi in timp de 1 ora, sa lasi pe toata lumea sa-si expuna pdv, sa fii atent ca nu cumva sa omiti vreun punct de pe ordinea de zi, sa raspunzi consistent la toate intrebarile, sa nu gesticulezi prea mult, sa nu fii nici prea degajat nici prea serios, sa amintesti la sfarsit punctele importante de pe parcursul intalnirii....si altele, nu-mi mai vin acum in minte). Recrutarea a mers si s-a terminat cu brio, a fost un succes, ca sa fiu mai exacta, dintr-un nr de 228 de aplicatii, au fost selectati pt interviu un nr de 112 persoane, dintre care 67 au devenit membrii ASFI( Felicitari acelora care se vor bucura de acest statut deschizator de atatea portite). Miercuri cand i-am vazut la fata, la primul AG, mi-au parut cam amortiti asa(probabil din cauza frigului:P), dar sa fim realisti, orice inceput se intampla in timp...Sunt sigura ca fiecare isi va gasi locul in timp si spatiu in familia noastra:P Abia astept TB-ul de sambata...!:d
Si ca sa inchei cu o chestie pe care am auzit`o astazi: Bucurati-va acum de ceea ce vi se ofera, anii care incep cu 2 sunt cei mai faini. (cele mai multe si frumoase lucruri din viata cuiva de intampla de la 20 si pana la 30 de ani), posibil sa fie si inainte sau dupa:P
PS: f dragut postul lui Marius cu ... sau mai bine va las pe voi sa-l consumati:P
joi, 22 octombrie 2009
marți, 13 octombrie 2009
inceput de saptamana
Astazi a fost una dintre cele mai lungi zile din ultimul timp. De ce? Pt ca s`au intamplat o gramada de chestii. In primul rand m`am trezit cu 1 ora mai tarziu decat imi propusesem (ceea ce din start nu`i ok); a trebuit sa`mi termin un referat pt un seminar(mm, dragut Zaltman, numai ca la un moment dat m`a cam pierdut la chestia aia cu constientizarea constientizarii). Initial trebuia sa fie o intalnire chez moi, dar din motive plauzibile, s`a contramanat si s`a facut chestia mai mult prin telefon. Ce Dumnezeu, sa fie utila si tehnologia asta la ceva.. Toate bune si frumoase pan` aici...
Partea care.mi place mie, incepe atunci cand am iesit din scara si am pornit spre facultate, cu total alte ganduri, decat cele ce le`am avut pana am ajuns la destinatie. Ma indreptam spre statie, atenta fiind sa n`am vreo scama pe pantaloni sau sa nu calc in cine stie ce minuni, pt ca drept in fata blocului meu s`a spart nu stiu ce teava si pe langa faptul ca e o mireasma ascutita de toamna, e plin tot de glod din ala in care parca te scufunzi daca ai norocul si te prinde grabit (mai ales fara sa vezi). Mi s`a parut pt o clipa ca se scutura ceva din copaci, da de unde...incepea sa picure. Pt o secunda am gandit :d(mai fac si asa ceva din cand in cand:P ), si m`am intors dupa umbrela. Singurul motiv pentru care am facut`o era ca, daca ma uda pe par, riscam sa fie si mai ciufulit, si nu de alta, da trebuia sa prezint astazi niste chestii la scoala, si oricat ar zice unii ca "nu conteaza cum arati, ci conteaza ce ai in cap"...sa fim seriosi.. "imaginea conteaza."
Bucuroasa si invincibila merg spre statie. De`odata vad ca ploaia se indeseste si incepe o furtuna din aia torentiala... Potop in toata regula!:| (cred ca e un semn de la Sfanta` :)) ). Cu fiecare statie ce trecea, imi faceam griji, gandindu`ma ca mai am ceva de mers pana la facultate. Optimista totusi cobor si exact atunci incepe si mai tare.Absolut minunat... In 5 minute pe care le`am facut din statie de la Fidelio si pana sub pasaj in Piatia Unirii, m`am facut leoarca, innotam in pantofi de`a binelea. Si ca o luminita la capatul tunelului, vad intrarea la pasaj printre oameni grabiti, care cu umbrele, care cu pungi in cap, care cu mape, care cu glugi sau altele sa se fereasca de ploaie. Nu mare mi`a fost mirarea cand am vazut o gramada de cetateni adapostiti de potop sub pasaj, intr`un fel eram toti comici:))) si uzi. Dau cateva telefoane sa vad daca nu s`a pierdut vreo careva pe drum, ca deh...aveam de prezentat acelasi capitol (spiritul de echipa:P ). Aparent lumea era bine...doar eu am facut ochii mari cat cepele si m`am blocat cand am vazut ca de pe scari coborau siroaie de apa in adevaratul sens al cuvantului. Daca era numai dintr`o parte ar fi fost ok, dar erau din 3 parti :-s. Stateam si ma uitam cum se apropia apa de mica portiune de uscat care probabil mai era in Iasi pe la ora 15:30. Lumea s`a panicat in 2 timpi si 3 miscari. De ce? Pt ca canalizarea lu peste prajit era infundata frate si apa nu se ducea unde trebuie, ci inunda magazinele de la care mai odinioara ne cumaparam insigne sau mai stiu eu ce cani personalizate. Iasul are o canalizare extraordinara... B R A V O !!! :-j O tante cu gura mai ascutita a sunat la Primarie probabil( asta in timp ce cu o matura dadea apa intr`o parte ca sa nu`i inunde magazinasul) si se certa la telefon cu un nene foarte calm probabil, care nu cred ca a vazut in viata lui ce era acolo... O alta i`a sarut in ajutor cu niste carpe si niste prosoape ca sa bareze intrarea apei si mai tare in magazin...macar atat spirit de solidaritate. Bineinteles ca de pe margine se auzeau nenumarate comentarii si se trezeau toti sa spuna cate ceva, vreun sfat sau mai stiu eu ce idee... da nimeni nu ajuta, toti stateau ca la spectacol! As fi fost curioasa sa vad daca ar fi venit cineva, vreo autoritate sa vada ce se intampla, dar am prins un moment in care a incetinit ploaia si mi`am facut curaj sa urc scarile alea de pe care curgeau siroaie de apa( aveam demult apa in pantofi, ce puteam sa mai patesc? ).
La scoala s`a petrecut tot conform planului(macar atat sa ramana pe ziua de azi neschimbat). Cred ca asta a fost totusi partea ok a zilei:))). Chiar daca am stat cu boarfele ude pe mine, am reusit sa duc sa capat ce mi`am propus. Cand am iesit am mers si am mancat un pic si ne`am intors in statie. De la Mamma Mia, pana la Moldova cred ca m`am izbit de 4 persoane. Si nu ca nu le`am vazut eu, si pt ca mai sunt destepti care merg cu umbrela in fata si nu`si dau seama ca nu o sa mai vada pe unde pasesc...Eram 2 si 2. 2 s`au dus pe jos pana in P Rosu(Iustin si Ines) si 2 mai lenesi 9eu cu Marius), au ramas ca sa beneficieze de minunatul Mijloc de Transport in Comun din Iasi. Ca seara sa se termine cu brio, va imaginati probabil ca am asteptat 1 ora in statie ca sa incapem intr`un autobuz...Se impingea lumea (si aici tin neaparat sa mentionez dracaraia asta care bantuie orasul in lung si in lat zilele astea + pers mai in varsta aka mosnegaraia) de parca le`ar fi dat vreo comoara sau ceva. Nervi maximi si putina...extrem de putina rabdare la bord. Aaa, si era sa uit , a fost si un accident, un C4 si cu o kia s`au busit frumusel. Se cerea si asa ceva ca sa fie tacamul complet... Am ajuns acasa leoarca, si infrigurata. In prima secuna am deschis usa, intr`a doua m`am descaltal si intr`a patra eram deja sub un dus fierbinte...ca numai puteam! Sper ca ceaiul cu lamaie si menta+ aspirina sa`si faca efectul si sa nu racesc!
Cam asa a fost inceputul asta de saptamana! Sa va mearga bine!
Partea care.mi place mie, incepe atunci cand am iesit din scara si am pornit spre facultate, cu total alte ganduri, decat cele ce le`am avut pana am ajuns la destinatie. Ma indreptam spre statie, atenta fiind sa n`am vreo scama pe pantaloni sau sa nu calc in cine stie ce minuni, pt ca drept in fata blocului meu s`a spart nu stiu ce teava si pe langa faptul ca e o mireasma ascutita de toamna, e plin tot de glod din ala in care parca te scufunzi daca ai norocul si te prinde grabit (mai ales fara sa vezi). Mi s`a parut pt o clipa ca se scutura ceva din copaci, da de unde...incepea sa picure. Pt o secunda am gandit :d(mai fac si asa ceva din cand in cand:P ), si m`am intors dupa umbrela. Singurul motiv pentru care am facut`o era ca, daca ma uda pe par, riscam sa fie si mai ciufulit, si nu de alta, da trebuia sa prezint astazi niste chestii la scoala, si oricat ar zice unii ca "nu conteaza cum arati, ci conteaza ce ai in cap"...sa fim seriosi.. "imaginea conteaza."
Bucuroasa si invincibila merg spre statie. De`odata vad ca ploaia se indeseste si incepe o furtuna din aia torentiala... Potop in toata regula!:| (cred ca e un semn de la Sfanta` :)) ). Cu fiecare statie ce trecea, imi faceam griji, gandindu`ma ca mai am ceva de mers pana la facultate. Optimista totusi cobor si exact atunci incepe si mai tare.Absolut minunat... In 5 minute pe care le`am facut din statie de la Fidelio si pana sub pasaj in Piatia Unirii, m`am facut leoarca, innotam in pantofi de`a binelea. Si ca o luminita la capatul tunelului, vad intrarea la pasaj printre oameni grabiti, care cu umbrele, care cu pungi in cap, care cu mape, care cu glugi sau altele sa se fereasca de ploaie. Nu mare mi`a fost mirarea cand am vazut o gramada de cetateni adapostiti de potop sub pasaj, intr`un fel eram toti comici:))) si uzi. Dau cateva telefoane sa vad daca nu s`a pierdut vreo careva pe drum, ca deh...aveam de prezentat acelasi capitol (spiritul de echipa:P ). Aparent lumea era bine...doar eu am facut ochii mari cat cepele si m`am blocat cand am vazut ca de pe scari coborau siroaie de apa in adevaratul sens al cuvantului. Daca era numai dintr`o parte ar fi fost ok, dar erau din 3 parti :-s. Stateam si ma uitam cum se apropia apa de mica portiune de uscat care probabil mai era in Iasi pe la ora 15:30. Lumea s`a panicat in 2 timpi si 3 miscari. De ce? Pt ca canalizarea lu peste prajit era infundata frate si apa nu se ducea unde trebuie, ci inunda magazinele de la care mai odinioara ne cumaparam insigne sau mai stiu eu ce cani personalizate. Iasul are o canalizare extraordinara... B R A V O !!! :-j O tante cu gura mai ascutita a sunat la Primarie probabil( asta in timp ce cu o matura dadea apa intr`o parte ca sa nu`i inunde magazinasul) si se certa la telefon cu un nene foarte calm probabil, care nu cred ca a vazut in viata lui ce era acolo... O alta i`a sarut in ajutor cu niste carpe si niste prosoape ca sa bareze intrarea apei si mai tare in magazin...macar atat spirit de solidaritate. Bineinteles ca de pe margine se auzeau nenumarate comentarii si se trezeau toti sa spuna cate ceva, vreun sfat sau mai stiu eu ce idee... da nimeni nu ajuta, toti stateau ca la spectacol! As fi fost curioasa sa vad daca ar fi venit cineva, vreo autoritate sa vada ce se intampla, dar am prins un moment in care a incetinit ploaia si mi`am facut curaj sa urc scarile alea de pe care curgeau siroaie de apa( aveam demult apa in pantofi, ce puteam sa mai patesc? ).
La scoala s`a petrecut tot conform planului(macar atat sa ramana pe ziua de azi neschimbat). Cred ca asta a fost totusi partea ok a zilei:))). Chiar daca am stat cu boarfele ude pe mine, am reusit sa duc sa capat ce mi`am propus. Cand am iesit am mers si am mancat un pic si ne`am intors in statie. De la Mamma Mia, pana la Moldova cred ca m`am izbit de 4 persoane. Si nu ca nu le`am vazut eu, si pt ca mai sunt destepti care merg cu umbrela in fata si nu`si dau seama ca nu o sa mai vada pe unde pasesc...Eram 2 si 2. 2 s`au dus pe jos pana in P Rosu(Iustin si Ines) si 2 mai lenesi 9eu cu Marius), au ramas ca sa beneficieze de minunatul Mijloc de Transport in Comun din Iasi. Ca seara sa se termine cu brio, va imaginati probabil ca am asteptat 1 ora in statie ca sa incapem intr`un autobuz...Se impingea lumea (si aici tin neaparat sa mentionez dracaraia asta care bantuie orasul in lung si in lat zilele astea + pers mai in varsta aka mosnegaraia) de parca le`ar fi dat vreo comoara sau ceva. Nervi maximi si putina...extrem de putina rabdare la bord. Aaa, si era sa uit , a fost si un accident, un C4 si cu o kia s`au busit frumusel. Se cerea si asa ceva ca sa fie tacamul complet... Am ajuns acasa leoarca, si infrigurata. In prima secuna am deschis usa, intr`a doua m`am descaltal si intr`a patra eram deja sub un dus fierbinte...ca numai puteam! Sper ca ceaiul cu lamaie si menta+ aspirina sa`si faca efectul si sa nu racesc!
Cam asa a fost inceputul asta de saptamana! Sa va mearga bine!
joi, 1 octombrie 2009
tre` sa se termine ceva, ca sa inceapa altceva
Si nu din cauza lipsei timpului n-am mai postat de multa vreme, ci datorita faptului ca m-am bucurat din plin de familie si poate am avut si o doza de lene:P(1) si (2) 1 octombrie pare sa fie un inceput promitator. Si da, e normal ca dupa ce se termina ceva sa inceapa altceva... da nu asta e ideea.
Ideaa e ca in bucata asta de vacanta s-au intamplat o groaza de chestii si n-as vrea sa ma apuc sa postez despre toate, in amanunt, ca nu-i cazul si nici nu ajuta pe nimeni cu nimic...in principiu:)))
A trecut timpul nesimtit de repede si am reusit numa sa gust din toate cate un pic, ca deh...ce-i bun, nu tine mult! Mai bine mai putin si de calitate, decat mult si prost.
Anywayz...daca incepe anu 3 si e anu` cu licenta, nu moare nimeni...daca-ti pleaca cineva drag pt o per. mai lunga sau mai scurta, nu moare nimeni. Daca incerci sa-ti faci jobu` si in momentul respectiv se gaseste sa te "frece la icre" cate o baba care s-a plictisit in fotoliu de stiri& telenovele...iar nu moare nimeni. Daca anu asta stii ca tre sa tragi tare pentu a investi in tine ca sa ajungi acolo unde (crezi tu ca) ti-e locul...cu siguranta n-o sa fie bai. Cu alte cuvinte.."nu-s probleme, beibi!" :P
Ideaa e ca in bucata asta de vacanta s-au intamplat o groaza de chestii si n-as vrea sa ma apuc sa postez despre toate, in amanunt, ca nu-i cazul si nici nu ajuta pe nimeni cu nimic...in principiu:)))
A trecut timpul nesimtit de repede si am reusit numa sa gust din toate cate un pic, ca deh...ce-i bun, nu tine mult! Mai bine mai putin si de calitate, decat mult si prost.
Anywayz...daca incepe anu 3 si e anu` cu licenta, nu moare nimeni...daca-ti pleaca cineva drag pt o per. mai lunga sau mai scurta, nu moare nimeni. Daca incerci sa-ti faci jobu` si in momentul respectiv se gaseste sa te "frece la icre" cate o baba care s-a plictisit in fotoliu de stiri& telenovele...iar nu moare nimeni. Daca anu asta stii ca tre sa tragi tare pentu a investi in tine ca sa ajungi acolo unde (crezi tu ca) ti-e locul...cu siguranta n-o sa fie bai. Cu alte cuvinte.."nu-s probleme, beibi!" :P
Si app, mai aveti 2 zile sa mergeti la IIFF(Festivalul International de Film de la Iasi). Am vazut astazi " The boy in the striped pyjamas" (o drama despre comunismul nemtesc). Un film interesant, mi-a placut si sfarsitul a fost unu care a luat prin surprindere.
Mi s-au copiat primele 2 episoade din Greys, sez 6, deci .avi:P ciuss:*
Mi s-au copiat primele 2 episoade din Greys, sez 6, deci .avi:P ciuss:*
miercuri, 2 septembrie 2009
duminică, 30 august 2009
just waiting4
hM, e ca si c um ar fi chestia aia, ca astepti sa revina ceva care face parte din tine, ceva ce recunosti prin simtire. Simti daca e agitatie sau bucurie si dupa voce iti dai seama cand ceva nu-i ok.
The moment a child is born, the mother is also born. She never existed before. The woman existed, but the mother, never. A mother is something absolutely new.
vineri, 28 august 2009
Madonna pe plaiuri romanesti
Ma sufoc din simplu motiv ca la tot pasul e plina presa scrisa sI nescrisa cu subiecte dintre cele mai pestrite despre concertul Madonnei si despre Madonna ca om, chiar si dupa concert(sau cu atat mai mult, dupa concert). A tinut femeia un concert de 2 h, in Parcul Izvor, numai buna sursa de scris in presa vreo 2 luni:)))) ca si asa e criza ...si de idei, observ! Dar nu despre asta vroiam sa postez...
Ma uitam si eu aseara la TV ca omu` de rand , pana sa adorm si vazui (iaca numai tin minte pe ce post), o transmisiune in direct, la ora 1 si ceva noaptea din fata Hotelului Rdisson, de unde a sezut diva(intr-un ap. regal, unde o camera costa cam...incepand de la 5000 euroi...o nimica toata:-j ) cu urmatorul subiect: "Ce face Madonna, mai ramane in Romania?". Draga jurnalistule,...si-a tinut femeia concertul, a facut show, unii au fost multumiti, altii mai putin multumiti, cu replici de genu: "Organizare proasta si sonorizarea aiurea./ Bodyguarzii s-au purtat urat si au trimis lumea acasa inainte de vreme./ Nu a cantat live. etc etc"?Raspunsul e DA, atunci ce alte dorinte se mai pretind? E firesc sa fie pareri impartite, unele pro si altele contra. Ar fi aiurea daca toti am avea o singura si doar o singura parere. Dar mie un singur lucru nu`mi pricepe mintisoara, si anume...pentru ce e presa noastra asa de bagareata(stiti voi ca ce...) si tot insista pe anumite chestii personale pana la urma a VIP-urilor care ne calca pamantul? Din orice chichita, la noi se face ditamai stirea..si e cu atat mai grav, cu cat lumea asteapta stiri de genul asta, gusta din plin barfe si tot felul de informatii de genu.
Intr`adevar...e mai mult decat interesanta o chestie ambigua pe care publicul nu o stie despre un om de calibrul Madonnei. Vind subiecate ca: "Ce a mancat Madonna cat a stat in Romania?/ A fost sa viziteze ceva? Si daca da, ce?/ Cand pleaca?/ Cu ce pleaca?/ Va mai concerta in ro? etc etc. Au priza la publicul larg chestiile personale, si nicidecum acelea legate de concertul in sine...ca deh` asa e romanashu nostru! Eu pun un pariu ca daca intrebam 10 pers, din cele care au fost la concert (numindu-se fani, desigur), si le rugam sa ne enumereze piesele pe care le-a interpretat asa numita Regina a Muzicii Pop, surpiza...8 nu sunt in stare:))) De ce? Pt ca au dat importanta la alte detalii (tinute, dansatori, daca face playback sau nu, daca e atat de in forma cum arata in poze samd). Nu zic, ca astea nu fac parte din show, dar suntem atrasi mai ales de ambalaj, decat de produsul in sine. Multi au comparat concertul ei cu cel al lui MJ, hmm..nu`s avizata sa`mi dau cu parerea si nici n`am fost la niciunul dintre ele, dar cred ca nu e relevanta comparatia! Insa dupa inradacinata gandire a poporului nostru, e important ce-i si in curtea vecinului! Uite de asta suntem noi asa in urma...
joi, 27 august 2009
imi plac(e) si nu-mi plac(e)
Imi place să nu am motive să mă supăr pe nimeni, dar dacă se întâmplă din greşeală, îmi place să nu trântesc ușa :). Dacă (chiar) mă supăr îmi place să-mi treacă repede, să nu țină supărarea mai mult de o vreme de un bețișor parfumat, sau neparfumat. Problema e că atunci când mă supăr, mă cam supăr..de tot si toate.
Imi place că am răbdare. Și nu e în van ( şi nu pomenesc despre van burren). În final, pe fața mea afli zeci de expresii de fericire. Și atunci râd complice :D…pentru că înțeleg sensul lucrurilor (paranteză: am auzit că răbdarea înseamnă să te stăpânești în fața celor 7 emoții: ură, adorație, bucurie, neliniște, mânie, mâhnire și teamă…ei bine, e cam mult de lucru, nu?).
Îmi plac oamenii care nu se tem, oamenii care mă plac în partituri pestrițe şi in enşpe mii de ipostaze, care vor să mă vadă și acasă la mine și acasă la ei (și nu numai atunci când am buzunarele preapline de fericire şi mi-s in apele mele), oameni care vor să mă vadă și la bere și la film și la operă și în piață, la cumpărat zarzavat și admirând un apus de soare și cântând sub duș și vorbind în rafale(cum de altfel se mai şi întâmplă) și sub două pături cu nasu curgând ca berea la dozator și toropită de un val de optimism și în război cu ghinionul și în sandale cu toc cui și cu pantaloni scurţi+ teneşi și undeva, în zig zag, pe un câmp proaspăt arat sau un drum prăfuit, în căldură, cu o șuviță de păr desprinsă de după ureche care se unduiește timid mișcată de rafale de aer. Și spun asta pentru că nici eu nu vreau să-mi placă doar o felie dintr-un om și nu vreau nici eu să fiu plăcută în fracții sau jumătăţi. Nu m-aş simţi confortabil...
Îmi place să spun franc ce gândesc , ce simt și să-mi scot piatra aia mica din sandale sau din şlapi, sau să-mi leg șireturile ori de câte ori mi-e cheful, fără să se bombănească cineva în jurul meu, chiar daca mi-s pe strada, in autobuy, in maxi sau în faţă la mall...iaca scârţ...
Nu-mi plac oamenii care în loc de inimă au un tabel în Excel, cei care ar da orice să știe ce culoare are inteligența. Da, cei ce se prind mereu, pricep, nu au dileme, înțeleg totul la orice ora și pot explica totul oricui, în detaliu, orice scenariu. Nu se lasă duși de nas, dacă ai dubii sau trebuie să-ți explice te privesc de sus ca pe un irecuperabil, un mediocru al societăţii actuale:-j Ei sunt mereu deștepți, tot mai deștepți, din ce în ce mai deștepți:-@. Ei știu cum e cu regimul valutar, cu inflația, cu indiciile BET și cum stă treaba cu de-al de astea complicate. Chestia cu economia o au la degetul mic – s-au prins! Tu nu? E clar, ești defect(ă)... Ei au și idei de împrumut, experiența lor de viață – un deltoid superb lucrat...hm!
Şi acu îmi permit să mă inspir de undeva (treabă de la care a pornit si postul meu, dealtfel). Ia citiţi şi reflectaţi: Half the world is composed of people who have something to say and can’t; the other half have nothing to say and keep saying it.
Prima jumătate o reprezintă oamenii care au ceva de spus și despre ei (nu numai despre economie&stuff), dar nu pot s-o spună pentru că e greu să scoţi oamenii dintr-o chestie de cantitate, ei încearcă să ajungă oameni de succes...e grele dom`le..e grele! Cealaltă jumătate nu are nimic de spus(aparent), iar cei care nu au nimic de spus țipă cel mai tare, știți și voi. Şi dacă are, stai linistit dragule/dragă..nu eşti tu persoana careia i se confeseayă...sau poate da!
Asa că, mai bine rămân la ale mele, până la altele! My kingdom, my rules, ha! Ciuss
Imi place că am răbdare. Și nu e în van ( şi nu pomenesc despre van burren). În final, pe fața mea afli zeci de expresii de fericire. Și atunci râd complice :D…pentru că înțeleg sensul lucrurilor (paranteză: am auzit că răbdarea înseamnă să te stăpânești în fața celor 7 emoții: ură, adorație, bucurie, neliniște, mânie, mâhnire și teamă…ei bine, e cam mult de lucru, nu?).
Îmi plac oamenii care nu se tem, oamenii care mă plac în partituri pestrițe şi in enşpe mii de ipostaze, care vor să mă vadă și acasă la mine și acasă la ei (și nu numai atunci când am buzunarele preapline de fericire şi mi-s in apele mele), oameni care vor să mă vadă și la bere și la film și la operă și în piață, la cumpărat zarzavat și admirând un apus de soare și cântând sub duș și vorbind în rafale(cum de altfel se mai şi întâmplă) și sub două pături cu nasu curgând ca berea la dozator și toropită de un val de optimism și în război cu ghinionul și în sandale cu toc cui și cu pantaloni scurţi+ teneşi și undeva, în zig zag, pe un câmp proaspăt arat sau un drum prăfuit, în căldură, cu o șuviță de păr desprinsă de după ureche care se unduiește timid mișcată de rafale de aer. Și spun asta pentru că nici eu nu vreau să-mi placă doar o felie dintr-un om și nu vreau nici eu să fiu plăcută în fracții sau jumătăţi. Nu m-aş simţi confortabil...
Îmi place să spun franc ce gândesc , ce simt și să-mi scot piatra aia mica din sandale sau din şlapi, sau să-mi leg șireturile ori de câte ori mi-e cheful, fără să se bombănească cineva în jurul meu, chiar daca mi-s pe strada, in autobuy, in maxi sau în faţă la mall...iaca scârţ...
Nu-mi plac oamenii care în loc de inimă au un tabel în Excel, cei care ar da orice să știe ce culoare are inteligența. Da, cei ce se prind mereu, pricep, nu au dileme, înțeleg totul la orice ora și pot explica totul oricui, în detaliu, orice scenariu. Nu se lasă duși de nas, dacă ai dubii sau trebuie să-ți explice te privesc de sus ca pe un irecuperabil, un mediocru al societăţii actuale:-j Ei sunt mereu deștepți, tot mai deștepți, din ce în ce mai deștepți:-@. Ei știu cum e cu regimul valutar, cu inflația, cu indiciile BET și cum stă treaba cu de-al de astea complicate. Chestia cu economia o au la degetul mic – s-au prins! Tu nu? E clar, ești defect(ă)... Ei au și idei de împrumut, experiența lor de viață – un deltoid superb lucrat...hm!
Şi acu îmi permit să mă inspir de undeva (treabă de la care a pornit si postul meu, dealtfel). Ia citiţi şi reflectaţi: Half the world is composed of people who have something to say and can’t; the other half have nothing to say and keep saying it.
Prima jumătate o reprezintă oamenii care au ceva de spus și despre ei (nu numai despre economie&stuff), dar nu pot s-o spună pentru că e greu să scoţi oamenii dintr-o chestie de cantitate, ei încearcă să ajungă oameni de succes...e grele dom`le..e grele! Cealaltă jumătate nu are nimic de spus(aparent), iar cei care nu au nimic de spus țipă cel mai tare, știți și voi. Şi dacă are, stai linistit dragule/dragă..nu eşti tu persoana careia i se confeseayă...sau poate da!
Asa că, mai bine rămân la ale mele, până la altele! My kingdom, my rules, ha! Ciuss
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
