tre` sa se termine ceva, ca sa inceapa altceva

Si nu din cauza lipsei timpului n-am mai postat de multa vreme, ci datorita faptului ca m-am bucurat din plin de familie si poate am avut si o doza de lene:P(1) si (2) 1 octombrie pare sa fie un inceput promitator. Si da, e normal ca dupa ce se termina ceva sa inceapa altceva... da nu asta e ideea.

Ideaa e ca in bucata asta de vacanta s-au intamplat o groaza de chestii si n-as vrea sa ma apuc sa postez despre toate, in amanunt, ca nu-i cazul si nici nu ajuta pe nimeni cu nimic...in principiu:)))
A trecut timpul nesimtit de repede si am reusit numa sa gust din toate cate un pic, ca deh...ce-i bun, nu tine mult! Mai bine mai putin si de calitate, decat mult si prost.

Anywayz...daca incepe anu 3 si e anu` cu licenta, nu moare nimeni...daca-ti pleaca cineva drag pt o per. mai lunga sau mai scurta, nu moare nimeni. Daca incerci sa-ti faci jobu` si in momentul respectiv se gaseste sa te "frece la icre" cate o baba care s-a plictisit in fotoliu de stiri& telenovele...iar nu moare nimeni. Daca anu asta stii ca tre sa tragi tare pentu a investi in tine ca sa ajungi acolo unde (crezi tu ca) ti-e locul...cu siguranta n-o sa fie bai. Cu alte cuvinte.."nu-s probleme, beibi!" :P

Si app, mai aveti 2 zile sa mergeti la IIFF(Festivalul International de Film de la Iasi). Am vazut astazi " The boy in the striped pyjamas" (o drama despre comunismul nemtesc). Un film interesant, mi-a placut si sfarsitul a fost unu care a luat prin surprindere.

Mi s-au copiat primele 2 episoade din Greys, sez 6, deci .avi:P ciuss:*

russian, baby!

Hm, that`s russian baby:x

http://www.youtube.com/watch?v=Xwyzw0Pm3J4

just waiting4

hM, e ca si c um ar fi chestia aia, ca astepti sa revina ceva care face parte din tine, ceva ce recunosti prin simtire. Simti daca e agitatie sau bucurie si dupa voce iti dai seama cand ceva nu-i ok.

The moment a child is born, the mother is also born. She never existed before. The woman existed, but the mother, never. A mother is something absolutely new.

Madonna pe plaiuri romanesti

Ma sufoc din simplu motiv ca la tot pasul e plina presa scrisa sI nescrisa cu subiecte dintre cele mai pestrite despre concertul Madonnei si despre Madonna ca om, chiar si dupa concert(sau cu atat mai mult, dupa concert). A tinut femeia un concert de 2 h, in Parcul Izvor, numai buna sursa de scris in presa vreo 2 luni:)))) ca si asa e criza ...si de idei, observ! Dar nu despre asta vroiam sa postez...

Ma uitam si eu aseara la TV ca omu` de rand , pana sa adorm si vazui (iaca numai tin minte pe ce post), o transmisiune in direct, la ora 1 si ceva noaptea din fata Hotelului Rdisson, de unde a sezut diva(intr-un ap. regal, unde o camera costa cam...incepand de la 5000 euroi...o nimica toata:-j ) cu urmatorul subiect: "Ce face Madonna, mai ramane in Romania?". Draga jurnalistule,...si-a tinut femeia concertul, a facut show, unii au fost multumiti, altii mai putin multumiti, cu replici de genu: "Organizare proasta si sonorizarea aiurea./ Bodyguarzii s-au purtat urat si au trimis lumea acasa inainte de vreme./ Nu a cantat live. etc etc"?Raspunsul e DA, atunci ce alte dorinte se mai pretind? E firesc sa fie pareri impartite, unele pro si altele contra. Ar fi aiurea daca toti am avea o singura si doar o singura parere. Dar mie un singur lucru nu`mi pricepe mintisoara, si anume...pentru ce e presa noastra asa de bagareata(stiti voi ca ce...) si tot insista pe anumite chestii personale pana la urma a VIP-urilor care ne calca pamantul? Din orice chichita, la noi se face ditamai stirea..si e cu atat mai grav, cu cat lumea asteapta stiri de genul asta, gusta din plin barfe si tot felul de informatii de genu.

Intr`adevar...e mai mult decat interesanta o chestie ambigua pe care publicul nu o stie despre un om de calibrul Madonnei. Vind subiecate ca: "Ce a mancat Madonna cat a stat in Romania?/ A fost sa viziteze ceva? Si daca da, ce?/ Cand pleaca?/ Cu ce pleaca?/ Va mai concerta in ro? etc etc. Au priza la publicul larg chestiile personale, si nicidecum acelea legate de concertul in sine...ca deh` asa e romanashu nostru! Eu pun un pariu ca daca intrebam 10 pers, din cele care au fost la concert (numindu-se fani, desigur), si le rugam sa ne enumereze piesele pe care le-a interpretat asa numita Regina a Muzicii Pop, surpiza...8 nu sunt in stare:))) De ce? Pt ca au dat importanta la alte detalii (tinute, dansatori, daca face playback sau nu, daca e atat de in forma cum arata in poze samd). Nu zic, ca astea nu fac parte din show, dar suntem atrasi mai ales de ambalaj, decat de produsul in sine. Multi au comparat concertul ei cu cel al lui MJ, hmm..nu`s avizata sa`mi dau cu parerea si nici n`am fost la niciunul dintre ele, dar cred ca nu e relevanta comparatia! Insa dupa inradacinata gandire a poporului nostru, e important ce-i si in curtea vecinului! Uite de asta suntem noi asa in urma...

imi plac(e) si nu-mi plac(e)

Imi place să nu am motive să mă supăr pe nimeni, dar dacă se întâmplă din greşeală, îmi place să nu trântesc ușa :). Dacă (chiar) mă supăr îmi place să-mi treacă repede, să nu țină supărarea mai mult de o vreme de un bețișor parfumat, sau neparfumat. Problema e că atunci când mă supăr, mă cam supăr..de tot si toate.

Imi place că am răbdare. Și nu e în van ( şi nu pomenesc despre van burren). În final, pe fața mea afli zeci de expresii de fericire. Și atunci râd complice :D…pentru că înțeleg sensul lucrurilor (paranteză: am auzit că răbdarea înseamnă să te stăpânești în fața celor 7 emoții: ură, adorație, bucurie, neliniște, mânie, mâhnire și teamă…ei bine, e cam mult de lucru, nu?).

Îmi plac oamenii care nu se tem, oamenii care mă plac în partituri pestrițe şi in enşpe mii de ipostaze, care vor să mă vadă și acasă la mine și acasă la ei (și nu numai atunci când am buzunarele preapline de fericire şi mi-s in apele mele), oameni care vor să mă vadă și la bere și la film și la operă și în piață, la cumpărat zarzavat și admirând un apus de soare și cântând sub duș și vorbind în rafale(cum de altfel se mai şi întâmplă) și sub două pături cu nasu curgând ca berea la dozator și toropită de un val de optimism și în război cu ghinionul și în sandale cu toc cui și cu pantaloni scurţi+ teneşi și undeva, în zig zag, pe un câmp proaspăt arat sau un drum prăfuit, în căldură, cu o șuviță de păr desprinsă de după ureche care se unduiește timid mișcată de rafale de aer. Și spun asta pentru că nici eu nu vreau să-mi placă doar o felie dintr-un om și nu vreau nici eu să fiu plăcută în fracții sau jumătăţi. Nu m-aş simţi confortabil...

Îmi place să spun franc ce gândesc , ce simt și să-mi scot piatra aia mica din sandale sau din şlapi, sau să-mi leg șireturile ori de câte ori mi-e cheful, fără să se bombănească cineva în jurul meu, chiar daca mi-s pe strada, in autobuy, in maxi sau în faţă la mall...iaca scârţ...

Nu-mi plac oamenii care în loc de inimă au un tabel în Excel, cei care ar da orice să știe ce culoare are inteligența. Da, cei ce se prind mereu, pricep, nu au dileme, înțeleg totul la orice ora și pot explica totul oricui, în detaliu, orice scenariu. Nu se lasă duși de nas, dacă ai dubii sau trebuie să-ți explice te privesc de sus ca pe un irecuperabil, un mediocru al societăţii actuale:-j Ei sunt mereu deștepți, tot mai deștepți, din ce în ce mai deștepți:-@. Ei știu cum e cu regimul valutar, cu inflația, cu indiciile BET și cum stă treaba cu de-al de astea complicate. Chestia cu economia o au la degetul mic – s-au prins! Tu nu? E clar, ești defect(ă)... Ei au și idei de împrumut, experiența lor de viață – un deltoid superb lucrat...hm!

Şi acu îmi permit să mă inspir de undeva (treabă de la care a pornit si postul meu, dealtfel). Ia citiţi şi reflectaţi: Half the world is composed of people who have something to say and can’t; the other half have nothing to say and keep saying it.

Prima jumătate o reprezintă oamenii care au ceva de spus și despre ei (nu numai despre economie&stuff), dar nu pot s-o spună pentru că e greu să scoţi oamenii dintr-o chestie de cantitate, ei încearcă să ajungă oameni de succes...e grele dom`le..e grele! Cealaltă jumătate nu are nimic de spus(aparent), iar cei care nu au nimic de spus țipă cel mai tare, știți și voi. Şi dacă are, stai linistit dragule/dragă..nu eşti tu persoana careia i se confeseayă...sau poate da!

Asa că, mai bine rămân la ale mele, până la altele! My kingdom, my rules, ha! Ciuss

my kingdom, my rules

O sa intelegeti la sfarsit care e firul rosu, just enjoy this:


Toata lumea foloseste un tip de messenger sau altul. Si cand zic toata lumea, ma refer evident la cei de varsta rezonabila, cu acces la internet. Ii exclud totusi pe acei “desperado” care fie s-au saturat, fie s-au retras intr-un fel de izolare mesageristica, plus pe aceia care din principiu nu folosesc asa ceva.
­
­ Reprezinta un 0,1 % asa ca nu o sa ne ocupam prea mult de ei. Ii eliminam acum, la inceput, scuzandu-i fie cu explicatia ca “poate nu au deloc nevoie”, poate ”si-au luat-o rau” prin intermediul messengerului sau sunt puristi care il considera o incalcare a intimitatii. Bun, dar de ce avem aceste oi ratacite? Tot din cauza ca acest instrument atrage ca un magnet utilizarea inadecvata, mult mai rau decat retelele sociale.

In Romania si in Europa in general se foloseste Yahoo Messenger, in Statele Unite sau in America de Sud sunt oameni care nu l-au utilizat niciodata, preferand MSN, Skype, Windows live, Aol sau Gtalk. Conteaza mai putin, utilizarea este aceeasi, modul de comunicare este acelasi si smiley-ii sunt similari. Trebuie sa mentionam ca, fiind usor de folosit, YM atrage in masa persoanele cu intelect redus, pe care le puteti vedea desfasurate in toata splendoarea aici.

Cine foloseste messengerul:

Copii:

Fanii emoticoanelor, ai environmentelor si a tot ceea ce e colorat. Daca ai cumva un copil in lista de messenger si nu e obligatoriu sa il tii acolo, scoate-l. Te va termina nervos, dand mai ales dovada de o capacitate crescuta de a te detecta cu o secunda inainte ca tu sa te loghezi.

Pustii:

Exact la fel ca si copii, dar mai evoluati: folosesc acel cod emo-style: “c fc? Bn! P00p!” si au nick-uri precum fancy_d00lcik_d3m3nta_p0ofoasa_xx. Acestia nu cred in principiu ca poti fi offline, si iti scriu oricum, banuindu-te ca esti pe mod invizibil. De la ei primesti cele mai cretine massuri, informatii de valoare despre reciclarea uleiului si adaptari ale unor bancuri care circulau cand bunicii tai erau in generala. Daca ii ai in lista si nu-s membri ai familiei sau pusti pe care ii meditezi, scoate-i. Iti vor manca sufletul si te vor face sa pierzi o gramada de timp dandu-le ignore.

Prietenii din strainatate:

Care intra de acasa, in timp ce tu esti la munca. Lor insa nu le pasa ca ai treaba, si se supara ca nu le vorbesti.

Fostii colegi de scoala si job:

Acestia nu vor vorbi niciodata cu tine decat cand isi vor aminti ca tu: stii japoneza, ai lucrat in turism, lucrezi la “leasing”, in concluzie, cand le-ai putea fi folositoare. In rest iti trimit (de pe invizibil) mass-uri corporate sau bancuri la fel de proaste ca si cele de mai sus. Fostii colegi sunt celebri in a nu avea discernamant cand dau mai departe massuri legate de donarea de sange. Daca ii ai in lista, fa o selectie si pastreaza-i doar pe aceia pe care stii ca ii vei aborda si tu la nevoie.

Actualii colegi de job sau de facultate :

Pe acestia nu ai cum sa ii eviti. Esti obligat sa ii adaugi, in primul rand, trebuie neaparat sa vorbesti din cand in cand cu ei, dar sunt singurii oameni utili din lista, avand in vedere ca messengerul serveste in cazul asta unor scopuri profesionale: comunicare mai rapida sau schimb de fisiere. In cazul asta, messengerul e mana cereasca pentru un anumit tip de oameni care nu suporta sa se vorbeasca in birou, si care s-ar fi nenorocit groaznic daca lucrau acum 50 de ani cand nu exista alta metoda de comunicare in-office in afara de cea verbala.

Iubitul/iubita:

Este atat o binecuvantare cat si o nenorocire. E adevarat ca scad considerabil cheltuielile telefonice, dar ameninta sa te lase fara job si in general, sa te dea gata repede. Exista in cazul acesta niste reguli nescrise, cum ca daca sunteti pe messenger in acelasi timp, trebuie periodic sa va trimiteti pupici si declaratii de iubire. Primul care are putina treaba si intarzie cu aceste manifestari si-o ia in barba. Messengerul poate fi scena unor certuri groaznice, cu final neasteptat.

Oamenii respectabili, celebri, foarte bogati sau sus pusi de care odata si odata ai sa ai nevoie:

Pe care ii ai in lista la fel cum acum 100 de ani se pastrau cartile lor de vizita pe policioara caminului. E o chestiune de prestigiu!

Pe langa toti acestia, se nimeresc in lista o serie de nechemati pe care iti storci creierii sa iti amintesti de unde i-ai pripasit, negasind insa niciodata raspunsul la aceasta dilema. De frica sa nu fie cumva persoane importante, desi alegerile neinspirate ale id-urilor contrazic aceasta idee, ii lasi acolo, “ca cine stie”.

Cam asta e messengerul. Daca nu vrei sa fie un tool inutil, care iti mananca timp si nervi, este bine sa cureti periodic lista si sa adaugi doar oamenii cu care ai ce vorbi. Recomand actiunea “ignore” de la primele semne pe care le da contactul ca ar deveni prea atasat de conceptul de “mass message”.

In rest, putina curtoazie ( daca suntem pe messenger nu inseamna ca nu trebuie sa ne salutam la inceputul si sfarsitul conversatiei), putin bun simt ( o atentionare atunci cand nu mai poti/ vrei sa vorbesti), si totul va fi bine.

formidable 8-|

Si cum neata mea a fost astazi pe la 11 si ceva..cu ochii impaienjeniti parca, chioara toata de somn, ma indrept mai mult adormita, decat treaza spre...baie. Si cand ajung in fata chiuvetei, fleoosc...calc ca intr`un soi de balta mai mica, ma frec la ochi...poate nu vad eu bine (cu toate ca senzatia de ud o aveam)...si ma mai uit odata, mai atent cica, si DA, era ud...ma uit in jur, tot era ok, si cand ridic ochiu spre tavan...pic...pic, fix intre ochi, ca un fel de picatura chinezesca 8-|.


Surpriza...era un soi de inundatie.. Dragu meu vecin, de deasupra(la propriu) probabil lasase apa deschisa nesupravecheata sau altceva..vreo teava sparta, gandeam eu in mintisoara mea. Sigur ca merg sa ciocanesc la usa dumnealui, sa`i expun problema mea..trista dealtfel, pt ca abia mi`am terminat renovarea si chiar nu aveam nevoie de inca o retusare, tot era ok, dar...:-< . I`am spus mai mult suparata decat calma ce ma doare si ca tre sa rezolvam cumva, si el pe un ton mai mult decat formal: "Nu cred ca e de la mine,mai Roxana, ca la mine e uscat tot si nu a umblat nimeni azi cu apa!" (partea cu uscatu era adevarata, nimic de zis...da cealalta../:) ) Si ii raspund cat pot de politicos: "Pai atunci de unde curge?" si el: "Pai sa vedem..poate e de la vecinu de deasupra (din digonala cu mine)". Am mers si am intrebat ca sa ma conving, dar nu, problema era tot de unde banuiam, de la el. Pff...munca de lamurire si explicatii peste explicatii. Si smart me..: "Da sub cada e uscat?"...si scoate omuletu capacu de la cada sa vada care`i treaba. Si sub cada....era o baltoaca de toata frumusetea. Dupa ce l`am convins cu q cu vai sa se uite si acolo, tot el era cu pliscu mare...hmmm!!! Bine ca in final am descoperit unde era buba. Si uite`asa m`am pricopsit eu cu o inundatie de toata frumusetea..exact dupa ce mi`am terminat renovarea...si exact inainte sa vina mama....for-mi-da-ble :-j.