Sunt pe cale sa fac poate cel mai important lucru din viata mea. Cel putin pana acum. As vrea sa spun ceva, sa spun ce simt, dar ma las purtata de emotie. Apoi ajung langa el, ne luam de mana, desi lui nu-i place asta, si ne facem promisiunile pentru viata pe care o vom avea impreuna. Am emotii, cuvintele nu ies cum trebuie, vocea imi tremura. Si el pateste la fel.
Simt iubirea in respiratia lui, in privirea lui, in cuvintele pe care mi le spune. Apoi ma saruta, atat de frumos incat imi aduc aminte de primul nostru sarut, care a fost de fapt primul meu sarut. Cu ochii inchisi, in timpul acestui sarut de cateva secunde, vad momente din relatia noastra, cum ne plimbam amandoi seara, cum radea de mine cand pateam cate ceva, cum ma lua in brate si ma strangea tare. Apoi sarutul se termina. Pasim amandoi afara din biserica si intram intr-o curte cu iarba verde si o casa frumoasa. Suntem amandoi dimineata in pat, ne tinem in brate. Eu sunt insarcinata.
Timpul trece, dar noi suntem in aceeasi casa, cu trei copii frumosi pe langa noi. Cel mai mic baietel seamana leit cu el. Ii luam in brate si iesim la o plimbare, ne bucuram de ei. Apoi se face seara, iar noi suntem in casa singuri. Avem ceva fire albe de par in cap si riduri serioase. Cu toate astea, eu il vad la fel de frumos ca atunci cand ne-am casatorit – la costum, elegant cu un zambet ce-mi incalzeste sufletul.
Linistea este intrerupta de o galagie facuta de mai multi copii mici, sunt nepotii nostri care au venit in vizita. N-au rabdare sa stea cu noi, sa le povestim despre noi, despre parintii lor… ei doar se joaca in continuu. Apoi se face seara si pleaca. Ramanem singuri. Ne bagam in pat si ne tinem in brate. Suntem bolnavi, dar nu simtim durerea. Adormim intr-un final si atunci, in noapte, ne plimbam spre nicaieri.
Nu ne este frica, ne avem unul pe altul. Ii simt iubirea la fel de puternica. Nu trebuie sa ne-o spunem, niciodata n-a fost nevoie. Iubirea se simte sau nu. Este noapte, cum spuneam, si noi ne tinem de mana, chiar daca lui nu-i place. Apoi iesim din biserica si familia si prietenii arunca cu flori si orez peste noi. Ne-am casatorit si visam la o viata frumoasa impreuna. Vor fi si necazuri, este adevarat, dar d-aia facem acest pas, ca sa fim impreuna, sa ne fie mai usor, sa fim unul alaturi de celalalt. Eu asta vad atunci cand inchid ochii. Acum spune-mi, tu ce vezi?
